Traim intr-o perioada in care viata de cuplu este furtunoasa, plina de confuzie si suferinta, o perioada in care nici barbatii nici femeile nu mai indraznesc sa spere ca o relatie poate sa ramana frumoasa pentru toata viata. Despartirile sunt tot mai dese si au loc din cauza ca in cuplu se acumuleaza multe frustrari si conflicte, care in loc sa fie rezolvate si privite in fata sunt ignorate, neluate in serios; pe acest fundal exploziv, unul dintre parteneri se indragosteste de altcineva si evadeaza din cuplu, in cautarea unei relatii mai bune. Si scenariul se poate repeta.

De ce ‘dragostea’ tinde sa dispara dupa cativa ani de relatie?

beauty-1

  • Fiecare partener intra in relatie cu asteptarile sale subiective. De multe ori, asteptarile sunt idealiste si nimeni nu se poate ridica la inaltimea lor. In timp, acest lucru genereaza frustrare, izolare, dezamagire.Spre exemplu, ea considera ca acel barbat care o va iubi cu adevarat ii va spune tot ce gandeste, isi va deschide sufletul in fata ei, ii va impartasi toate temerile si toate visele. Cand partenerul ei refuza sa comunice si se inchide in el, ea se va simti respinsa si va suferi foarte mult, poate chiar va plange pe ascuns. Drama este acentuata daca ea nu poate sa-i explice care sunt asteptarile si nevoile ei, si daca nu poate sa exprime direct ceea ce simte. Mai devreme sau mai tarziu, frustrarea si suferintele ei vor avea urmari serioase asupra relatiei: fie ea se va distanta de el tot mai mult, simtindu-se respinsa si singura; fie va izbucni si isi va manifesta furia intr-un moment nepotrivit.
  • Unul sau ambii parteneri sunt dispusi sa renunte la nevoile lor personale pentru a pastra armonia in cuplu, si pentru a evita sa il supere pe celalalt. Intr-o oarecare masura, aceasta atitudine ajuta viata de cuplu. Sa renunti la unele activitati pentru a te implica mai mult in viata de cuplu este bine si frumos. De exemplu, daca el isi face timp in weekend sa mearga impreuna cu ea la piata, apoi sa gateasca si sa serveasca cina in doi, acest lucru ii va apropia. Totusi, daca unul dintre partneri renunta complet la o activitate importanta – cum ar fi conversatiile cu prietenii/prietenele sau lecturile de seara sacrificate in favoarea urmaririi in comun a serialelor TV – aceasta renuntare va avea consecinte negative. Cel care renunta va aduna in timp resentimente, chiar fara sa isi dea seama, si va deveni tot mai iritabil sau mai morocanos.
  • Subiectele despre care cei doi nu indraznesc sa discute pot crea foarte usor neintelegeri si probleme. In aceasta categorie intra de obicei aspectul fizic si stilul vestimentar, obiceiurile din relatiile cu parintii si prietenii apropiati, diferentele de venit si impartirea cheltuielilor, alegerea destinatiilor de vacanta si a programului de timp liber, frecventa si alte aspecte ale vietii sexuale. Toate aceste subiecte trebuie discutate, oricat de neplacut ar fi, si cei doi parteneri trebuie sa faca efortul de a ajunge la o viziune comuna si toleranta. Altfel, problemele se vor acumula si increderea va fi pusa in pericol.

Solutii pentru pastrarea ‘dragostei’ pe masura ce relatia avanseaza:

beauty-21

  • Atentie la concluziile irationale bazate pe emotiile pe care le simti!

Daca suferi atunci cand partenerul tau face sau nu face ceva, nu inseamna ca suferinta ta e indreptatita. Daca esti asaltata de gelozie cand el vorbeste cu o alta femeie, nu inseamna ca ai motiv sa il banuiesti de infidelitate sau sa iti imaginezi cum vei fi parasita. Daca el e neatent intr-o seara, si te simti foarte singura, nu inseamna ca singuratatea pe care o simti vine in intregime din relatia cu el.

De exemplu, suferi pentru ca el si-a sunat mai intai prietenul cel mai bun sa-i ceara parerea intr-o problema legata de munca, si iti imaginezi ca nu te respecta si nu te considera la fel de inteligenta. Analizeaza situatia din mai multe perspective. Ti-a cerut vreodata parerea, in legatura cu orice? Prietenul lui e mai informat pe tema respectiva decat tine? Cat de mult vorbeste cu tine zilnic, in comparatie cu prietenul lui?

  • Cand vrei sa-i reprosezi ceva, intreaba-te mai intai daca si el ti-ar putea aduce tie acelasi repros.

Cand o relatie trece de primele luni, in care cei doi se straduiesc sa fie perfecti si sa-si arate cea mai buna fata, apar tot mai des momente de neatentie, cuvinte spuse in graba sau la nervi. Cand unul dintre parteneri simte emotii neplacute, primul impuls este sa deschida gura si sa spuna ce il/o deranjeaza.

De exemplu, esti suparata pe el pentru ca nu ti-a facut o surpriza frumoasa de ziua ta, chiar la miezul notii, sau macar nu te-a strans tare in brate si nu te-a coplesit cu vorbe dulci. Aminteste-ti, inainte sa pierzi controlul asupra a ceea ce spui, cum te-ai purtat tu de ziua lui, daca te-ai gandit la nevoile lui si daca ai reusit sa-i oferi o zi minunata.

E usor sa facem reprosuri, insa e mai greu sa stergem urmele lasate de cuvintele reci si dure. Ele nu il ajuta pe celalalt sa devina mai atent, ci il indeparteaza si ii arata ca nu tinem la el. Daca vrem sa se poarte mai atent, e bine sa invatam sa cerem si sa ii aratam un mod de a oferi.

otramirada

  • Este important sa tinem minte ca o relatie buna nu se intampla de la sine, doar pentru ca doi oameni se iubesc. Ea presupune efort , intelegerea psihicului uman, si dezvoltarea unor abilitati de relationare.

Intr-o relatie, dupa primele saptamani sau luni in care totul este frumos, apar incet incet tensiuni, suspiciuni, resentimente, plictiseala, minciuni, furie si suferinta, in diferite combinatii. Conform psihologiei analitice si teoriilor lui C.G.Jung, acest lucru este inevitabil. El afirma ca fiecare om are o Umbra, o suma de trasaturi nedezvoltate si reprimate ale personalitatii. Acestea sunt ascunse de privirile strainilor, insa nu pot fi ascunse de privirile familiei si prietenilor apropiati. Din cand in cand, pierdem controlul asupra acestor aspect neplacute, si pentru cateva momente ne aratam o fata mai urata, mai rea, mai primitiva. De multe ori ne e jena ca am pierdut controlul, si recunoastem ca “nu stim ce ne-a apucat”. Umbrele psihologice ale celor doi parteneri se activeaza reciproc, astfel ca agresivitatea unuia trezeste instant agresivitatea sau durerea celuilalt. Pentru depasirea cu succes a obstacolelor pe care umbrele le pun in calea unei relatii armonioase, se recomanda urmatoarele etape:

  1. 1. Recunoasterea partilor negative ale propriei persoane (ex. agresivitate, lacomie, egoism); daca facem acest lucru, partile negative similare ale partenerului nu ne mai scot din minti; intelegem ca a observa defectele celuilalt si a fi suparat pe el sunt doua lucruri diferite; putem comunica reprosurile fara sa fim agresivi; scapam de capcana superioritatii, cu efectele ei de izolare si dezamagire;
  2. Dupa ce ne impacam cu propriile defecte, putem in sfarsit sa ne recunoastem partile bune: astfel putem sa fim mai eficienti si mai increzatori, si trecem de mesajele de autosabotare de genul: “nu merit”, “nu sunt suficient de bun/fumos/valoros…”, “sunt prost”
  3. In cuplu, efectul este cresterea tolerantei. Coboram din inaltimile unei relatii ideale la o realitate umana, poate mai putin spectaculoasa, dar mai durabila si mai usor de suportat. Dupa ce ne familiarizam cu umbra proprie si intelegem in ce fel pierdem controlul asupra impulsurilor, devine mai usor sa pastram controlul asupra a ceea ce spunem si facem.

Tehnici specifice recomandate:

i1c34Tehnica pentru cresterea controlului emotional

1. Imagineaza-ti scenariul in care dai frau liber furiei si supararii, si pastreaza in minte una dintre consecinte, de exemplu tu plangand, sau voi doi intr-o explozie de ura, sau raceala de gheata care se instaleaza in aer.

2. Imagineaza-ti un scenariu in care iti pastrezi detasarea si reusesti sa ramai calma. Iti spui in gand ca o discutie purtata la nervi are putine sanse de succes. Te auzi spunand cuvinte calme, care sa-l linisteasca si pe celalalt. Pastrezi in minte o imagine cu tine calma, sau cu voi doi calmi si intelegatori.

3. Constientizeaza ce posibilitati ai si alege cum vrei sa te porti.

Tine un jurnal cu momentele dificile ale relatiei. Dupa o vreme, uita-te cate dintre ele inca iti trezesc emotii, si gandeste-te ce anume te deranjeaza cu adevarat. Deschide o discutie onesta in legatura cu aceste subiecte si exprima-ti nevoile.

Invata sa privesti mereu imaginea de ansamblu a relatiei voastre. Ori de cate ori partenerul tau te supara sau te dezamageste, fa un efort si aminteste-ti momentele bune si importante petrecute impreuna.

Adaptare dupa un articol publicat in revista Unica, 2013

2457Cele 50 de vicii ale Domnului Grey, primul volum al trilogiei, a beneficiat de articole pe prima pagină în celebrele publicaţii New York Times şi Wall Street Journal şi un prim tiraj de 750.000 de exemplare. Această primă tipărire s-a dovedit în câteva zile insuficientă, astfel că editorul american s-a văzut “obligat” să retipărească romanul. După doar şase săptămâni de la lansare cartea s-a vândut doar în SUA în 10.000.000 de copii, după cum a anunţat New York Times.

Succesul cărții se datorează, la prima vedere, faptului că prezintă o grămadă de scene erotice fierbinți, în care apar practici BDSM (Bondage, Discipline, Sadism, Masochism) și orgasme zguduitoare. Femeile par să fie inspirate de aceste scene și prin urmare își doresc o viață sexuală mai condimentată și mai variată. Romanul pare să le încurajeze să își exprime preferințele. O altă concluzie ar fi că femeile apreciază mult mai mult sexul decât s-ar fi crezut. Le place să fie dominate în timpul actului sexual, le plac bărbații virili, le place să facă sex după pofta inimii cu un bărbat bogat și frumos, în ciuda rațiunii, în ciuda riscului de a suferi, indiferent dacă acesta are sau nu intenția de a se implica într-o relație. Toate aceste ipoteze ar putea explica succesul cărții dacă am trăi înainte de emanciparea sexuală a femeii. Într-o lume în care femeile sunt libere să aibă o viață sexuală asemenea bărbaților, succesul romanului nu se poate datora doar faptului că include multă sexualitate.

Succesul romanului arată probabil faptul că viața emoțională și sexuală a femeilor este nesatisfăcătoare. Ele și-au câștigat drepturi sexual depline, însă nu știu să le folosească. Iar romanul nu le ajută să iasă din rolul lor de femei pasive. Romanul îi șoptește la urecehe femeii că poate să rămână pasivă și ascultătoare, și fericirea este posibilă pentru că poate să întâlnească un bărbat perfect, care să rezolve totul în locul ei. Tot ce trebuie să facă este să învețe să aibă încredere în el, în ciuda rațiunii ei și a contradicțiilor din comportamentul lui. El va avea grijă de ea pe toate planurile, financiar, emoțional și sexual. Ea nu trebuie să știe și să facă nimic, și el va fi atotcunoscător în plan sexual.

Femeile, deși au diplome universitare, preferă încă fantezia în care relațiile bune se întâmplă printr-o intervenție a soartei, ca în basmele copilăriei. Ele își imaginează că într-o relație de cuplu sexualitatea ar putea conduce la orgasm după orgasm fără să existe în același timp și o profunzime psihilogica a relației. Totuși, cititoarele trăiesc într-o realitate în care pasiunea și dinamismul sexual de la începutul relației se estompează treptat, și majoritatea cuplurilor se resemnează tacit, considerând acest lucru firesc și punându-l pe seama rutinei și familiarității. Dacă ele s-au obișnuit să rămână pasive și să sufere în tăcere, vor arunca toată responsabilitatea în spatele bărbatului. Cum problema este externalizata, tot așa este externalizata și soluția. Ele trebuie să întâlnească un bărbat care să știe să le facă fericite.

7Faptul că femei în vârstă de peste 30 de ani, care au cel puțin experiența unei relații de durată, îşi imaginează că fericirea poate apărea din senin, ne arată lipsa înțelegerii psihologiei relației de cuplu. Intimitatea sexuală și cea emoțională sunt strâns legate, și atracția sexuală nu poate dura mult timp dacă cei doi parteneri nu învață să își comunice deschis emoțiile, stările, gândurile. În legătură cu acest aspect, autoarea are o intervenție care merită lăudată. Ea atrage atenția asupra dificultății bărbatului de a fi privit și atins. Privirile ochi în ochi și atingerile tandre sunt o măsură a intimității emoționale, și doi parteneri o să le evite atunci când nu se plac unul pe celălalt.

Scenariul este confuz, ca un cocktail ciudat, deși începe banal, ca să adoarmă suspiciunile. Anastasia (nume de prințesă) este îndrăgostită, irațională și dispusă să accepte o relație în termenii hotărâți de bărbat. Deși la început încearcă să stea la distanță de el, nu își poate controla impulsurile atunci când se află în prezența lui. Ascunde ceea ce simte și ce face, de teamă să nu-și dezamăgească prietena și familia, și se simte rușinata pentru forța impulsurilor sale sexuale.

Până în acest punct, multe femei se pot regăsi în rolul ei. Foarte curând însă, apare ficțiunea, un amestec neclar între basm și erotism. Eroul e un bărbat dorit de toate femeile, puternic și foarte bogat - o variantă modernă a prințului din poveste. Ea este total inocentă în privință relațiilor sexuale, ca o Albă că Zăpada, însă în același timp este o femeie cu personalitate puternică, diferită de toate celelalte femei din viață lui. Amândoi au corpuri perfecte și se îndrăgostesc din prima clipă.

Ficțiunea, până acum copilăroasă, se complică rapid, ca să fie clar că romanul nu este pentru copii. Prințul se dovedește a fi un fel de Bărba Albastră, având o aură de pericol. Femeia trebuie să fie sclava lui și să accepte acest lucru, de bunăvoie. Curând însă confuzia crește și mai mult, căci contractul prin care femeia ar trebui să devină o sclavă sexuală este de fapt un contract prin care ea se angajează să aibă grijă de sănătatea ei, făcând sport, mâncând regulat, și în același timp primește dreptul de a se retrage din relația agreată oricând dorește.

Nici eroina nici cititoarea nu s-au lămurit bine dacă eroul este un băiat rău sau un băiat bun, și apar detalii psihologice grăitoare: în stil freudian clasic, eroul a avut o copilărie traumatizantă, având o mamă prostituată dependentă de droguri şi părinți adoptivi perfecționiști. Această copilărie ar putea fi responsabilă pentru lipsa lui de încredere în oameni. Totuși, orice bun simț psihologic dispare când aflăm că răceala lui este doar o fațadă menită să-l protejeze de suferință, iar nevoile lui excesive de dominare și control ascund o mare nesiguranță , în nici un caz o structură psihică cu elemente antisociale. El este un bărbat nu doar normal, ci minunat, capabil de o dragoste profundă și constantă, și orientat să aibă grijă de partenera sa.

Până la urmă, nimic nu e ce pare a fi. Relația care debuta atât de perturbator și periculos devine o adevărată romanță presărată cu acte sexuale, toate gândite să satisfacă femeia. Bărbatul dominator și fără scrupule este un bărbat sensibil și un amant excepţional.

4Romanul șoptește la urechea femeii o fantezie total absurdă. Daca se lasă furată de această fantezie şi se află în relație cu un bărbat neimplicat, poate da vina pe copilăria lui. El nu e un Don Juan crud, ci doar un bărbat în căutarea iubirii. Nu e în nici un fel vina lui că femeile nu au fost suficient de bune pentru el. El fusese sincer cu ele, le spusese de la bun început că nu își dorește o relație emoțională. Puterea poate rămâne astfel în mâna Bărbatului, și femeia poate continua să viseze că rolul ei e să fie altfel decât celelalte femei, specială, pentru că el s-o remarce când destinul le intersectează pașii. Iar dacă lucrurile nu merg așa, ea probabil face parte din categoria celorlalte femei din viața lui, abandonate pentru că “au vrut prea mult”.

Înapoi la realitate, este bine ca femeile să rețină că au citit o fantezie erotică. Este bine dacă le-a plăcut, însă nu o pot folosi ca ghid. Este periculos ca femeile să își compare relațiile de cuplu cu cea din carte, mai ales în două cazuri:

carmen-11- dacă în relație nu se vorbește deschis despre sentimente, și bărbatul este cel care refuză să își asume un angajament; în acest caz, femeia poate rămâne în scenariul în care își imaginează că bărbatul, deși nu își exprimă emoțiile, deși refuză să doarmă cu ea, ar putea să-și dea seama în curând că ea este femeia vieții lui, unica;

- dacă bărbatul își ascunde imaturitatea în spatele rănilor copilăriei sau a relațiilor care n-au mers bine, iar femeii îi place să aibă grijă de acest bărbat care suferă, sperând că el o va iubi într-o bună zi pentru că ea este alături de el; ea riscă să se preocupe mai mult de “cicatricile” lui decât de nevoile proprii și să confunde acest lucru cu iubirea.

femme-8Scenariu: Ea si el petrec o seara romantica, la ea acasa. El pleaca sa doarma la el acasa. Ea se simte respinsa.

Sugestii pentru depasirea prejudecatilor si intelegerea corecta a situatiei:

Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa vizualizam ce inseamna o dimineata petrecuta impreuna, cand cei doi se cunosc prea putin: trezirea din somn, cu fata putin sifonata, conversatia stangace de dinainte de a bea prima cafea, imbratisarile de tatonare, spre a descoperi daca sa le lasi sa devina senzuale sau tandre, privirile aruncate pe furis catre ceas daca este o zi de munca. Nu este e mirare ca doi oameni, chiar indragostiti unul de celalat, se tem de astfel de situatii si incearca sa le evite, pana ajung sa se cunoasca mai bine. Am putea spune ca o dimineata petrecuta impreuna este mai intima decat o noapte romantica. In lumina diminetii, imperfectiunile sar in ochi, hainele de seara sunt fie nepotrivite, fie straine, gesturile sunt stangace.

Teama femeii de a fi respinsa anuleaza usor aceasta logica. Daca ea sesizeaza ca el se grabeste sa plece acasa dupa momentele de intimitate, se gandeste mai degraba ca el o foloseste ca pe un obiect sexual, si nu doreste sa se implice emotional in relatia lor. Daca se simte ranita cand isi imagineaza acest lucru, s-ar putea sa fie convinsa de acest scenariu si sa nu mai aiba rabdare sa-l valideze. Comportamentele ei devin nepotrivite si irationale. Se indeparteaza si afiseaza o fatada rece, sa ii arate lui ca nu ii pasa si ca se simte foarte bine si singura.

Aceasta raceala a ei il va indeparta pe barbat si ii va confirma si lui un scenariu al respingerii, in care femeia nu tine la el cu adevarat, ci este egoista si se gandeste doar la nevoile si dorintele ei. Devine alert si suspicios, si ca urmare cuvintele si privirea sa vor parea mai reci, mai neatente.

femmeChiar daca ea se teme ca plecarea lui brusca arata ca el nu o place la fel de mult cum il place ea pe el, este bine sa aiba rabdare si sa observe cum evolueaza relatia lor, daca se nasc intre ei sentimente mai puternice si mai constante decat dorintele si fanteziile romantice. Fiecare isi doreste in sinea sa ca partenerul abia intalnit sa fie “the one”, si fiecare – atat femeia cat si barbatul – are o sumedenie de indoieli si frici ca acest lucru nu este posibil, si ca printul/printesa isi va arata in curand si fata mai intunecata. Rabdarea este o calitate de mare pret.

Unul dintre motivele principale pentru care un barbat prefera sa plece sa doarma la el acasa, motiv care nu are legatura directa cu partenera actuala, este nevoia lui de a-si pastra autonomia emotionala. Asadar, daca te afli in postura femeii care cauta motivele plecarii lui, gandeste-te daca nu cumva acest scop al lui era clar, de dinainte sa te intalneasca pe tine. Pune-ti intrebarea daca el pare genul de barbat care stie exact la ce varsta isi doreste sa se aseze la casa lui, si cati copii vrea sa faca. Pana la momentul respectiv, s-a programat sa experimenteze, sa evite obligatiile si constrangerile si sa invete cate ceva despre viata. Recunoasterea scopurilor unui barbat te ajuta sa eviti capcana in care consideri ca e ceva in neregula cu tine, si nu esti suficient de buna sau frumoasa pentru el.

Comportamentul acestor barbati este diferit , in functie de moralitatea lor. Daca actioneaza conform principiului ’scopul scuza mijloacele’, s-ar putea sa asisti la o strategie de cucerire in care, ca un adevarat Don Juan, el vrea sa iti arate ca este fascinat de tine, asa ca iti va sopti cat mai multe clisee romantice la ureche si iti va arunca multe priviri fierbinti. Simtul masurii este potrivit in aceste momente, pentru a te readuce repede cu picioarele pe pamant. Daca te ridica in slavi ca pe o printesa si iti marturiseste dupa prima jumatate de ora ca nu pate supravietui fara tine, ia masuri si asculta vocile critice ale emisferei tale stangi. Astfel de scenarii pot fi acceptate doar in comediile extrem de romantice.

femme-2Daca face parte din categoria barbatilor cu principii, va miza pe sinceritate, si iti va transmite ca isi doreste o noapte pasionala de iubire libera, fara alte asteptari, si isi va pune in actiune tot sarmul disponibil si toata puterea de convingere. In astfel de situatii, gandeste-te bine daca te poti multumi cu atat. Este adevarat ca poti alege sa regreti ca ai facut un lucru decat ca nu l-ai facut, si sa te lasi purtata de val. Cunoasterea propriilor limite te ajuta sa stii cat de mult o sa te afecteze negativ disparitia lui din viata ta, la fel de fulgeratoare ca si aparitia. Primele experiente de acest gen pot fi interesante, insa repetarea lor te poate deprima, dupa un timp. Poti dezvolta un obicei din a incerca sa-i cuceresti pe acesti barbati cu inima lasata acasa, si acest obicei seamana cu fixarea unor scopuri imposibil de atins. S-ar putea sa colectionezi amintiri fruomase, insa asociate cu sentimentul esecului. Iti vei consolida astfel convingerea ca nu meriti sa fii iubita asa cum ai nevoie. Daca este cazul tau, stai serios pe ganduri si constientizeaza faptul ca acesti barbati au convingerile lor, scopurile si temerile lor, si evita sa iti propui sa devii salvatorul lor, care are sarcina de a-i schimba.

Daca relatia voastra dureaza de o vreme si ai avut suficiente semnale ca el tine la tine, este potrivita o atitudine realista, care sa tina cont de motivele specifice ale situatiei. Aceste motive au legatura mai putin cu relatia care se dezvolta intre voi, si mai mult cu nevoile si stilul lui de viata. Adeseori barbatul se gandeste ca relatia merge foarte bine, si se indreapta linistit catre casa, caci a doua zi pleca devreme la birou, si prefera sa se trezeasca in patul lui, sa-si bea cafeaua in liniste si sa-si schimbe hainele. Dimineata traficul poate sa-l intarzie sau sa-l indispuna. In plus, daca are o munca solicitanta, sau are un eveniment sau o sedinta importanta a doua zi, are nevoie sa se odihneasa. Langa tine nu ar putea dormi la fel de bine si relaxat, pentru ca se afla intr-o casa straina si intr-un pat strain. Este bine sa lasi deoparte scenariile dramatice si sa te focalizezi pe fapte.

picassoComportamentul lui se poate datora problemelor din relatiile trecute, in special daca se apropie sau deja a trecut de treizeci de ani. In acest caz este necesara intuirea personalitatii lui inca ascunse. Daca exista un istoric in care el a fost dependent de partenera lui, si a suferit mult cand au aparut probleme in cuplu, luandu-i cativa ani sa puna capat unei relatii dificile, el va fi foarte atent in ce relatie se implica, pentru a evita sa repete greselile trecutului. Daca stie despre el ca are tendinta de a se indragosti prea repede si de a deveni dependent de o femeie, va fi mai distant la inceputul relatiei. Inteles corect, acest scenariu nu este atat de daunator unei relatii cum ar parea la prima vedere. Femeilor nu le plac partenerii care devin sufocanti si le dezvaluie prea mult din preocuparile lor. Le place mai degraba sa fie intr-o relatie cu un partener puternic, si isi pierd respectul si atractia fata de un barbat supus. In acest caz, invata sa-i respecti dorinta de autonomie si chiar incearca sa o incurajezi. El are nevoie sa se implice emotional intr-un ritm mai lent, sa o cunoasca mai bine pe noua sa partenera , si nu sa se arunce cu capul inainte. Se simte protejat daca stie ca se poate retrage din relatie fara drame mari, in cazul in care apar probleme.

Exista si cazuri, ce-i drept mai rare, cand el se teme ca ea nu isi doreste ca el sa ramana peste noapte. Se teme ca ea nu e indragostita de el, si nu vrea sa faca presiuni. S-ar bucura ca ea sa insiste si sa nu-l lase sa plece. Daca nu vei fi prea preocupata sa joci rolul femeii independente, vei observa in privirea sau in gesturile lui care sunt intentiile lui reale. Astfel vei putea sa-l rogi sa ramana, fara teama de a face o gafa.

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2012.

picasso-the-dreamO regula nescrisa a vietii de cuplu afirma ca doi oameni care se iubesc isi vor dori sa petreaca mult timp impreuna, si vor suferi daca stau separati. Prin urmare vor iesi impreuna in parc, la cumparaturi, la alergat, la cinematograf, cu prietenii, in vizitele facute parintilor, in vacante si, desigur, vor dormi impreuna. Orice semn din partea unuia dintre parteneri ca si-ar dori sa faca ceva singur va trezi in celalalt sentimente de respingere si frici de separare.

Ca orice regula de viata, si aceasta regula despre iubire ascunde generalizari periculoase. A face totul impreuna poate fi o cale de a crea probleme in cuplu, de a-i face pe cei doi parteneri sa devina familiari si previzibili si in timp sa nu se mai vada, sa nu se mai auda, sa nu mai fie empatici.

In mod ideal fiecare regula ar trebui subordonata nevoilor celor doi parteneri. Asadar, intrebarea corecta pentru un cuplu ar fi mai degraba “Ce e mai bine pentru noi doi, sa dormim in acelasi pat sau in paturi diferite?” si nu “Ce spun specialistii ca e mai bine?”

Ca o exemplificare simpla, desigur ca daca iubitul tau sforaie tare si iti e greu sa adormi cu un asemenea sonor noapte de noapte, e rezonabil sa iei in calcul si dormitul in camere separate. Poti incerca si dopurile pentru urechi, si alte zeci de tehnici de relaxare. Totusi, daca nu reusesti sa adormi in conditiile date, si devii irascibila dupa o vreme, solutia este dormitul in alta camera. In acest caz, nu ai cu adevarat nevoie de o cercetare ca sa iti ofere confirmarea ca procedezi corect, ci eventual sa iti diminueze neplacerea de a vedea supararea din privirea celuilalt cand ii comunici decizia ta. Aceeasi cercetare te poate ajuta sa nu cedezi presiunii de a te intoarce in patul comun dupa cateva nopti de rezistenta si sentimente de vinovatie.

Spatiul comun ajuta viata de cuplu atunci cand partenerii au stiluri de viata asemanatoare: adorm si se trezesc la aceeasi ora; au ritualuri de seara similare, fie privitul la televizor la aceleasi emisiuni sau acelasi gen de filme, sau cititul s.a.

sleeping-together-1Daca adormi cu televizorul aprins, sau te trezeste soneria repetata a ceasului partenerului tau, somnul tau va fi influentat negativ. E posibil sa te obisnuiesti si sa consideri ca e normal sa adormi si sa te trezesti astfel, insa e recomandat sa fii atenta cum te simti in timpul zilei, sau cu ce stari te trezesti dimineata. Daca observi ca esti obosita sau irascibila de multe ori in timpul zilei, mai multe zile la rand, probabil somnul tau din timpul noptii nu iti este suficient. Un somn odihnitor ajuta la refacerea corpului, si in acelasi timp la odihnirea mintii. Ciclurile de somn profund si aparitia somnului cu vise sunt esentiale pentru o buna dispozitie emotionala.

Nu in ultimul rand, viata de cuplu este ajutata de o atitudine frugala. Daca vei consuma felul de mancare preferat zi de zi, vei sfarsi prin a nu-l mai suporta, sau daca vei merge ani de zile in vacanta pe aceeasi insula exotica te vei plicitsi, daca nu cumva te vei simti de-a dreptul persecutata de soarta. Variatia e importanta, si absenta unui lucru drag ne provoaca sa-i simtim lipsa si sa ne bucuram atunci cand il regasim. Daca cei doi parteneri reusesc sa accepte dormitul separat ca pe ceva firesc, atunci aceasta distanta le va activa dorinta de apropiere, si din cand in cand vor simti o nevoie intensa de a dormi impreuna.

Desigur, partenerii unui cuplu au temperamente diferite si nevoie afective diferite si decizia legata de dormit se ia impreuna, intr-un mod atent. Cand cei doi au un stil asemanator de a adormi si de a se trezi, si nu risca sa fie treziti de alarme neplacute matinale, de televizorul uitat aprins, de lampa care lumineaza in miez de noapte, sau de coate si picioare nocturne, ei pot alege sa doarma impreuna, si acest lucru va fi de fiecare data o experienta placuta. Dormitul impreuna trasmite un mesaj emotional important: celalalt este aproape si poti avea incredere in prezenta sa constanta si calda, la bine si la rau. Este langa tine si cand esti racita si iti curge nasul, si cand ai cosmaruri noaptea, si nu se supara ca ca uneori ii tulburi somnul. De asemenea, stie ca se poate baza pe tine ca o sa-ti alungi somnul ca sa-i asculti temerile sau ideile care il entuziasmeaza, noaptea tarziu sau dimineata devreme.

most-expensive-paintings-in-the-world-ever-sold-femme-aux-bras-croisesO situatie diferita apare in cazul in care un cuplu se confrunta cu dificultati serioase de mai mult timp, si aceste dificultati par mai degraba sa se adanceasca decat sa se rezolve. In acest caz, distantarea fizica poate fi de mare ajutor. Exista deja in cuplu o distanta emotionala – cand cei doi se vad ei nu se mai observa si nici nu mai sunt interesati ce se intampla cu celalalt; apropierea fizica duce usor la izbucniri de nervozitate, la cuvinte neatente sau ton ridicat, provocate de stimuli externi neimportati. Spre exemplu, el poate sa afirme pentru a zecea oara ca nu ii place mirousul cremei ei de fata, asa ca refuza sa o sarute. Sau ea poate sa devina imbufnata atunci cand vede ca el se aseaza la masa, asteptand ca ea sa pregateasca micul dejun. Apropierea fizica, dupa o perioada in care s-au acumulat frustrari si de o parte si de alta, ii impiedica pe oameni sa se vada in mod obictiv. Ei vor ramane cu privirea focalizata pe ceea ce ii supara, pe ceea ce ii intristeaza. Calitatile pe care le vazusera la persoana draga la inceputul relatiei nu au disparut, sunt tot acolo, dar raman in fundal, trecute cu vederea. Ea nu a incetat sa fie grijulie si sa se gandeasca permanent ce surprize placute sa-i faca lui, insa aceste intentii sunt eclipsate de gesturile de revolta si de micile ironii pe care i le adreseaza “din senin”. Distantarea fizica ne poate ajuta sa recapatam o vedere panoramica asupra celuilalt si asupra relatiei noastre. Putem vedea si calitatile alaturi de defecte, si gesturile atente alaturi de gafe, si tandretea alaturi de raceala. Putem observa perioadele bune dupa cele mai grele, si putem observa chiar si propriile noastre reactii emotionale la suisurile si coborasurile relatiei. Distantarea si observarea acestor nuante ale relatiei sunt un inceput esential pentru imbunatarirea relatiei.

Cateva nopti linistite, petrecute intr-un alt pat, eventual intr-o alta camera, devin astfel utile pentru clarificarea mentala si descoperirea solutiilor si schimbarilor necesare. Exista si alternativa unei vacante departe de partener, insa in vacanta tendinta naturala este sa ne deconectam de griji si sa uitam o vreme de problemele de acasa. Aceasta deconectare este minunata pentru starea psihica de moment, si dupa cateva zile de vacanta lucurile par din nou frumoase. Din pacate, in multe cazuri, impresia ca e posibila o schimbare nu e suficienta ca sa facem schimbarile imaginate. E nevoie de efort sustinut si atent directionat, si de intelegerea faptului ca lucrurile se vor schimba treptat, intr-o perioada mai lunga de timp.

go-to-sleepDaca sunt si copii in casa, este nevoie sa li se explice cu tact aceasta perioada in care parintii vor dormi separat. Atata timp cat explicatiile vor ramane simple si clare, ei le vor accepta ca fiind adevarate. Copiii sunt mai degraba ingrijorati de un ton ridicat si de atmosfera incarcata dintre parinti decat de un astfel de comportament de distantare. Este bine ca parintii sa evite sa doarma cu copiii, pentru ca acest gest poate avea si alte consecinte nedorite pentru dezvoltarea emotionala a copiilor. Ei pot primi povara emotionala de a inlocui un partener absent emotional si de a vindeca astfel o pierdere, si acest rol va fi imposibil de jucat. Este bine ca parintii sa isi desfasoare relatia, cu tensiunile ei, in afara razei vizuale si emotionale a copiilor.

Articolul a fost publicat in revista Unica, 2012.

willbarnettwaitingUneori oamenii pleaca din prezent in trecut, in amintirile placute sau in cele neplacute. De exemplu, intr-o relatie in care s-a instalat rutina si micile iritari cotidiene, unul dintre parteneri poate sa se uite peste umar, la intamplarile romantice de la inceputul relatiei, cu un sentiment de amaraciune si regret. El revine apoi in prezent, insa nu pentru a se concentra pe solutii pentru a face relatia din nou vie si activa, ci pentru concluzii triste si resemnate. Acesta persoana pare sa stea cu un picior in prezent, si cu altul in trecut. Nu se poate gandi la posibilitatea de a cauta o alta relatie, din cauza nostalgiei si a trairilor frumoase din trecut, si nu poate sa ramana in prezent, caci ar deveni evident ca traieste langa un fel de strain si ar fi prea dureros.

Anumite persoane au obiceiul de a vizita momentele triste si nefericite din trecut, si in timp devin deprimate si isi pierd dorinta de a trai. Raman cufundate in amintiri traumatice, si retrairea constanta a emotiilor neplacute le limiteaza actiunile din prezent. Din exterior aceste persoane au privirea defocalizata, pierd franturi din conversatie, iar mimica fatei lor arata tensiuni si drame interioare, chiar in situatiile placute. Persoanele orientate spre trecut adesea regreta lucruri pe care le-au facut sau decizii pe care le-au luat, sau chiar lucruri pe care nu au avut curaj sa le faca la momentul lor. Trecutul lor e o sursa de frustrare, vinovatie, suferinta.

Desigur, exista si situatii in care calatoriile imaginare prin trecut sunt utile si au efecte bune. Retrairea momentelor frumoase din trecut, atunci cand si prezentul este suficient de bun, este mai degraba benefica. Amintirile noastre ne intaresc sentimentul identitatii si al valorii personale. De asemenea, cand in prezent traim momentele dificile, sau crize existentiale, putem explora trecutul pentru a regasi resurse emotionale care sa ne ajute sa facem fata prezentului. Aceasta explorare a trecutului nu reprezinta o evadare din problemele actuale, ci o pregatire in vederea solutionarii lor. Regasirea momentelor dificile peste care am trecut, in care am avut sprijinul unor oameni dragi, ne incurajeaza sa descoperim solutiile necesare in prezent.

f3Amintirile frumoase sunt o hrana emotionala pentru perioadele mai aride din viata noastra. Mircea Eliade descrie, in unul dintre jurnalele sale, importanta calatoriilor in universul imaginar al trecutului sau, in locurile dragi: ori de cate ori, mai batran fiind, avea dureri neplacute de inima, isi lasa mintea sa pluteasca in trecutul tineretii sale, retraia anumite moment semnificative, si durerea disparea dupa o vreme.

Exista de asemenea persoane care traiesc in viitor, fiind foarte atente la scopurile lor si la ceea ce au de facut sa le atinga. Aceste persoane sunt ambitioase, proactive si disciplinate. Sunt foarte preocupate sa obtina succesul, si nici un pret nu este suficient de mare. Sacrifica prezentul pentru un viitor mai bun. Sacrifica placerile de moment, somnul si relaxarea, intalnirile cu prietenii, momentele cu cei dragi, si tot ce “mai poate astepta”, in favoarea unor rezultate precum siguranta financiara, statutul social, o proprietate intr-o zona mai buna a orasulu, un cont pentru studiile copiilor s.a. Traiesc intr-un ritm alert, sunt multumite cu viata lor. Singrul lucru de care se plang sunt relatiile lor cu cei din jur. Par sa intalneasca oameni nepotriviti, care nu le ofera tandrete si intelegere, ci mai degraba le reproseaza ca sunt absente emotional. Care este explicatia? Ca sa putem ignora nevoile din prezent in favoarea viitorului, trebuie sa invatam sa ne detasam de emotiile noastre, sa le punem in standby. Aceasta deconectarea are consecinte variate: neavand acces la ce simtim, pierdem multe semnale care ne-ar ghida in relatiile interpersonale; nu exprimam ceea ce simtim, si apoi uitam, ramanand surprinsi de noi insine cand facem o criza de nervi dintr-un motiv banal.

Un caz mai trist este cel al oamenilor care fug din prezent in viitor, pentru a se ingrijora in legatura cu tot felul de situatii posibile dezastruoase. Basmul lui Creanga despre drobul de sare ilustreaza in mod foarte precis aceasta situatie. Adeseori, cand o persoana nu are probleme concrete, observabile, in prezent, si totul pare minunat, ea incepe sa se teama de necunoscut, de posibilitatea de a pierde ceea ce este bun si frumos in viata sa. Unii oameni reusesc sa evite aceasta anxietatea legata de viitor, aruncandu-se in multe activitati, ramanand in permanenta cu mintea ocupata, suprasolicitandu-se. Este important ca ei sa inteleaga ca nu viitorul este sursa anxietatii, ci prezentul lor, caci in prezent traiesc aceasta emotie puternica. Toate intamplarile imaginare negative sunt o creatie mentala produsa in prezent.

Oamenii folosesc si alte modalitati de a evada din prezent, care nu ii duc nici in trecut nici in viitor, ci doar ii ajuta sa evite sa-si traiasca prezentul: uitatul excesiv la televizor, mancatul si fumatul compulsiv, conversatiile indelungate pe subiecte neimportante, consumul de alcool sau droguri, anxioliticele, antidepresivele.

barnet-silent_seasons_autumn2In toate cazurile, dupa ce redescoperim comorile trecutului, sau exploram posibilitatile viitorului, este foarte important sa revenim in prezent. Prezentul inseamna luciditate si focalizarea pe solutii.

Ce strategii ne pot ajuta sa revenim si sa ramanem in prezent?


  1. Este important sa acceptam greselile pe care le-am facut noi insine in trecut, precum si evenimetele neplacute cauzate de cei din jur, intelegand faptul ca energia folosita pentru a suferi in legatura cu trecutul este o energie pe care am putea sa o folosim mult mai bine ca sa ne construim prezentul. Este bine sa plangem trecutul o vreme, lasand insa ranile emotionale sa se vindece, nu revenind asupra lor si redeschizandu-le, din nou si din nou. Daca am reflectat cu atentie asupra greselilor facute de noi, ca sa nu riscam sa le repetam, este cazul sa lasam evenimentele nefericite in spate si sa revenim in prezent. Doar in prezent putem lasa urme in jur, caci trecutul si viitorul sunt doar in mintea noastra.
  2. Este important sa ne asumam responsabilitatea pentru deciziile din prezent, de exemplu pentru munca pe care o desfasuram. Daca nu suntem impacati cu ceea ce facem, o sa tindem sa dam vina pe ceilalti, pe contextual cultural sau temporal, si o sa ne imaginam ca in alte timpuri sau in alte culturi oamenii au mai multe posibilitati si sunt prin urmare mai fericiti. Astfel negam prezentul si ne uitam de undeva dinafara la viata noastra, fara sa ne-o asumam. Woody Allen rezinta in mod creativ aceasta idee in ultimul sau film, “Midnight in Paris”: fiecare om viseaza ca paradisul e in alta parte, si astfel isi alimenteaza nemultumirile fata de prezent. Cand isi da seama ca fiecare epoca este imperfecta, si fiecare epoca isi are de asemenea aspectele sale bune, devine liber sa-si faca propriile alegeri, si isi regaseste puterea de a face schimbarile necesare. Eroul filmului, intelegand ca urmarirea perfectiunii este o iluzie, revine in prezentul sau, iese dintr-o relatie in care era nefericit, priveste in jurul sau si descopera o femeie care are gusturi si valori similare cu ale sale. Ea fusese acolo de ceva vreme, fara ca el sa o observe, pierdut cum era in idealurile si fanteziile sale.
  3. Este bine sa ne clarificam scopurile, astfel incat toate activitatile din prezent sa fie raportate la scopurile noastre viitoare. Scopurile trebuie sa urmareasca atat obtinerea succesului, cat si satisfacerea nevoilor noastre emotionale importante. Siguranta ca activitatea pe care o desfasuram in prezent este cea care ne va face sa fim fericiti in viitor ne ajuta sa scapam de ganduri si indoieli si sa tinem sub control tendinta de a ne gandi la altceva.

woman-by-the-sea-1973Pentru a ramane in prezent, putem sa facem activitati placute, care nu implica fuga in alte universuri imaginare:

- lecturile care ne ajuta sa reflectam la viata noastra si la schimbarile pe care le putem face

-  ascultarea muzicii fara cuvinte, care ne pune in legatura cu emotiile noastre

- sportul si exercitiile fizice care presupun focalizarea pe respiratie si pe senzatiile din corp

Articol publicat in revista Unica, 2011

Efectele infertilităţii asupra cuplului pot fi văzute în mai multe etape, în funcţie de durata eforturilor în timp şi de modul în care cei doi parteneri comunică şi îşi păstrează intimitatea în acest demers.

cuplu-2În prima etapă, cei doi parteneri işi doresc un copil şi încearcă să procreeze într-un mod natural. Pe măsură ce trece timpul şi rezultatele dorite se lasă aşteptate, apar primele simptome de anxietate şi frustrare. De regulă, aceste prime simptome sunt resimţite mai puternic de către femei, datorită în primul rând faptului că femeia este, ca alcătuire psihică, într-un contact mai direct cu emoţiile ei. De asemenea, în mod tradiţional, femeia tinde să preia responsabilitatea pentru neplăcerile produse în cuplu, şi începe să simtă tot mai multă vinovaţie. Încărcătura psihică se poate descărca indirect, în zonele mai dificile ale relaţiei. În plus, femeia poate începe să se compare cu prietenele ei care au deja un copil şi să se simtă nesigură şi inadecvată. Dacă în relaţie deja mai trăise sentimente de nesiguranţă, în legatură cu angajamentul partenerului său, acum aceste sentimente se pot amplifica şi femeia se confruntă cu fantasme în care este părăsită de soţul ei. În această primă etapă, este important ca cei doi parteneri să discute deschis şi direct despre dorinţa lor de a avea copii.

cuplu-5În a doua etapă, când cuplul a început diverse tratamente de fertilitate, efectele negative vin din faptul că femeia se ocupă de tratament şi de efectele acestuia mai degraba de una singură. De multe ori, soţul ei nu poate fi alături de ea în timpul tratamentului, din cauze obiective: îşi asumă mai degrabă rolul celui care trebuie să asigure un venit stabil şi nu poate lipsi de la muncă. Totuşi, adeseori bărbatul lipseşte şi din punct de vedere emoţional de lângă partenera sa. Această absenţă este justificată atât de atitudinea bărbatului, cât şi de cea a femeii: el se protejează de emoţiile de anxietate şi neputinţă produse de situaţia cuplului, şi această apărare se traduce în distanţă emoţională; ea încearcă să-l protejeze pe el de suferinţă, şi îşi ascunde emoţiile de frică pentru ca i se par nepotrivite. În timp se formează un cerc vicios. Cu cat emoţiile reprimate ale femeii devin mai intense, cu atât ea le va descărca în crize de plâns sau furie, în aparenţă nejustificate. Barbatul, ca reacţie, va deveni şi mai controlat, şi îi va reproşa partenerei sale ieşirile emoţionale. Totuşi, deşi comportamentele de suprafaţă din această perioadă par mai degraba reci, în plan profund se amplifică anxietatea, furia şi frustrarea. Fiecare dintre cei doi parteneri suferă. Cel care suferă mai mult este cel care îşi doreşte mai mult copilul, de obicei femeia, dar uneori barbatul. Femeia poate să regreseze emoţional şi să simtă nevoia unui ataşament emoţional mai strâns. Dacă se simte respinsă, se poate focaliza mai mult pe carieră şi îşi poate nega nevoile şi dependenţa emotională. Este important ca bărbatul să înţeleagă modificările psihice ale partenerei sale, şi să îşi dezvolte toleranţa şi capacitatea de a o sprijini.

Psihologia leagă infertilitatea fiziologică de anumite aspecte specifice ale stilului de viaţă al femeii contemporane: femeia adoptă un rol social masculin, focalizându-se pe carieră şi pe statutul obţinut prin eforturi proprii; ea se ocupă de corpul său pentru a obţine admiratia celorlalţi, facând eforturi să meargă la sală sau la centrele de înfrumuseţare, impunându-şi diete şi cheltuind mulţi bani pe vestimentaţie modernă; însă ea este mai puţin preocupată de sănătatea şi starea de bine a corpului său, adeseori din cauza lipsei timpului; ei îi este greu sa îşi acorde suficient timp pentru odihnă, sau nu are răbdare să gătească sau să facă ordine în casă; îşi priveşte corpul mai degrabă ca pe un obiect de care e mulţumită sau care o dezamăgeşte, şi mai puţin ca pe o sursă a vieţii, a feminităţii şi a maternităţii. Când nu reuşeşte să rămână însărcinată, ea dezvoltă agresivitate faţa de propriul său corp, pe care îl poate percepe ca pe un adversar care stă în calea împlinirii ei. Ea va merge la un medic să primească un diagnostic şi speră ca acest diagnostic să nu fie grav. Totuşi, evită să îşi asculte corpul şi să conştientizeze că acesta este neglijat şi are nevoie de atenţie.

cuplu-4Putem vorbi de o a treia etapa, când tratamentele continuă, şi rezultatele întârzie să apară timp de mai mulţi ani. Fie cei doi abandoneaza procesul, fie nu sunt constanţi în tratamentele de fertilitate şi acţiunile legate de procreare. Uneori presiune psihologică devine prea mare şi ei reuşesc doar să se detaşeze de ea. În acest caz, eşecul de a avea un copil este privit de multe cupluri ca fiind cel mai rău eveniment din viaţa lor. Orice problemă apare în cuplu, va fi accentuată. În plus, celor doi le este tot mai greu sa relaţioneze cu prietenii lor care au copii. Dacă până acum nu au apelat la psihoterapie de cuplu, în acest moment devine esenţial să ceară ajutorul cuiva din exterior. Discutate cu grijă, într-o atmosferă calmă şi caldă, emoţiile şi frustrările lor îi pot ajuta să devină chiar mai apropiaţi decât înainte şi să îşi îmbogăţească viaţa de cuplu în alte moduri posibile.

Cercetările arată ca 69% dintre femei consideră sexul planificat ca fiind mai degabă o povară, care duce la lipsa de intimitate. Ele pot să piardă legătura dintre romantism şi actul sexual, ceea ce duce la o înstrăinare emoţională faţă de partener.

Doar 40% dintre femei afirmă că partenerul lor a constituit cel mai mare sprijin în perioada tratamentelor de fertilitate, şi mai mult de 25% consideră că partenerul lor ar fi putut fi mai suportiv. Aproape 3 femei din 10 simt că partenerul lor nu este la fel de implicat şi dedicat ca şi ele în încercarea de a avea un copil.

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2011.

sam-toft-3Ziua 22. Pregateste-le o surpriza placuta colegilor!

Oamenii apreciaza un gest frumos, mai ales cand nu se asteapta deloc la el. De exemplu, daca e ziua ta, tot biroul asteapta sa aduci prajituri. Ce-ar fi sa le duci ceva bun de mancare intr-o zi obisnuita, asa fara vreun motiv special? Garantat, se vor simti mult mai apreciati stiind ca ai facut-o pur si simlu din placere. Sau ai putea sa organizezi o iesire in oras dupa serviciu, la un teatru sau la un restaurant. Multi colegi isi doresc sa se cunoasca mai bine intre ei, insa nu iau initiativa, fie pentru ca sunt timizi, fie pentru ca nu le place sa organizeze intalniri. Fa-o tu pentru ei!

Efect: vei descoperi cat de usor este sa iei initiativa, si sa faci lucrurile sa avanseze in directia dorita de tine.

Ziua 23. Mai bine spune ceva cu riscul de a gresi, decat sa regreti ca ai tacut!

De cate ori ti s-a intamplat sa ai o idee, dar sa stai tacuta in coltul tau, neindraznind sa deschizi gura, pentru ca exact in momentul urmator un coleg sa rosteasca aceeasi idee si sa fie felicitat pentru ea? Azi e timpul sa exersezi cum sa te afirmi, chiar daca nu esti convinsa de valoarea opiniilor tale. Cum o sa afli cat de importante sunt, daca nu le rostesti niciodata? Cand ai o idee, formuleaz-o clar in minte si apoi rosteste-o! Cu voce tare! Poate ceilalti chiar o s-o aprecieze! Ce zici, iti asumi riscul?

Efect: vei avea o parere mai realista despre capacitatile tale. In plus, vei vedea cat de repede se invata din greselile proprii.

Ziua 24. Pune-te in locul partenerului tau, si incearca sa vezi relatia voastra prin ochii lui!

Nici o relatie nu este perfecta, petru ca suntem diferiti. O relatie buna inseamna sa respectam diferentele celuilalt si sa incercam sa luam hotararile cele mai bune pentru amandoi. Imagineaza-ti ca esti partenerul tau, cu valorile si felul lui de a fi. Ca sa fie mai usor, adopta o postura familiara lui. In continuare priveste-te pe tine, observa-ti gesturile si exprimarea. O sa intelegi diferit deciziile lui, o sa vezi motivele din spatele reactiilor lui si multe alte lucruri se vor clarifica. Ii vei vedea fricile, sperantele si dorintele mai bine decat inainte. Iar aceasta cunoastere te va ajuta mult in viitor!

Efect: vei sti cum sa-i vorbesti asa incat sa te faci inteleasa. Vei anticipa evolutia relatiei voastre, vei deveni mai realista.

sam-toft-1Ziua 25. Suna o prietena pe care n-ai mai vazut-o de multa vreme si convinge-o sa va intalniti!

O relatie este o investitie de timp, rabdare si grija. Adeseori, prinsi de valurile vietii, nu mai avem ragazul sa pastram relatiile cu toti prietenii nostri. Verifica-ti agendele mai vechi si descopera pe cine ai vrut de multe ori sa revezi, dar n-ai facut-o, din diverse motive! Pune mana pe telefon si suna-ti vechea prietena. Nu conteaza ca au trecut ani de zile de cand nu v-ati vazut si ca te simti cam stingera la primul “alo”. Gandeste-te la bucuria revederii si la cate povesti aveti de impartasit!

Efect: vei descoperi cat de multe resurse exista in trecutul tau, resurse de care ai uitat, in goana dupa planuri de viitor tot mai ambitioase. O intoarcere catre trecut, din cand in cand, te va face mai increzatoare in posibilitatile viitorului!

Ziua 26. Spune-le colegilor ceva ce nu-ti place in relatia voastra.

Antipatiile se creeaza de cele mai multe ori pe baza faptului ca ceilalti cred ca noi avem ceva cu ei. Se simt respinsi sau criticati si fac si ei la fel. Daca iti exprimi nemultumirile, pe un ton politicos, cu argumente, si pe deasupra adaugi si cum te-a afectat comportamentul lor, ceilalti te vor asculta si vor intelege ce s-a intamplat. Dar mai ales vor intelege ca tii la relatia cu ei, ca nu-i desconsideri. Te vor admira ca ai facut primul pas si iti vor respecta curajul de a spune lucrurilor pe nume.

Efect: vei descoperi ca relatiile nu se strica din cauza ca apar probleme, ci din cauza ca respectivele probleme sunt ignorate. Daca problemele sunt puse pe masa, e usor sa gasesti solutii.

Ziua 27. Zambeste, ori de cate ori ai ocazia!

Chiar daca esti prinsa pana peste cap in sarcinile zilei, si nu iti arde de vorba, iti ia doar o secunda sa zambesti! Nu doar ca te va detensiona pe tine, dar te va ajuta sa-ti imbunatatesti semnificativ relatiile cu cei din jur! Toti oamenii au nevoie de atentie. Cand suntem copii, avem voie sa cerem direct atentie, insa normele vietii de adult interzic acest lucru. Cei din jurul tau nu vor veni la tine sa te roage sa fii mai atenta cu ei, asa ca ia tu inititiva! Vor aprecia faptul ca prezenta lor este recunoscuta si pretuita!

Efect: te vei simti importanta, intr-un mod diferit fata de cum te-ai simtit pana acum. Vei primi multumiri, iar zambetul tau va deveni pe zi ce trece mai larg.

sam-toft-21Ziua 28. Priveste cerul, in mai multe momente ale zilei, amintindu-ti ca e tot timpul acolo sus!

Cand privim in jos, spre pamant, ne adancim in gandurile noastre si uitam ca cele mai multe dintre preocuparile de peste zi vor disparea pana ziua urmatoare. Amintindu-ti sa privesti in sus, unde sunt stelele, nu vei mai uita ca viata este magica, si ca nu e o nebunie sa iti doresti luna de pe cer. Doar privind cerul, vei observa cum te “inseninezi”, pentru ca lucurile vor reveni la dimensiunea lor normala. Te vei putea astfel concentra nu pe dificultati, ci pe scopurile tale!

Efect: vei putea sa vezi mai usor ce e intradevar important, si astfel iti vei stabili corect prioritatile. Vei sti pentru ce nu merita sa te ingrijorezi si ce e important in viata ta.

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2006

Parintii au propriile principii care ii ghideaza atunci cand le cumpara lucruri copiilor:

  • “lasa, sa aiba el tot, ca destul am suferit eu”;
  • “sa aiba tot ce au ceilalti copii si chiar mai mult, ca sa porneasca in viata cu un sentiment de incredere”;
  • “sa aiba tot ce e mai bun”;
  • “sa nu duca lipsa de nimic”.

toy-11Aceste criterii sunt destul de vagi si uneori nu sunt constientizate, iar efectele lor pot fi neasteptate. De multe ori un copil va avea camera plina de jucarii, insa va fi mai degraba imbufnat decat in al noualea cer; sau va avea cele mai frumoase si scumpe haine, insa nu va indrazni sa se apropie de alti copii de varsta lui si sa le propuna sa se joace impreuna. Se va supara rau cand nu va primi jocul pe care l-a vazut la un prieten, si va renunta la el dupa o jumatate de ora dupa ce l-a primit, atras de un alt joc nou. Va refuza sa imparta cu alti copii masinutele sau papusile, si asftel nu se va implica in jocurile interactive. Cele mai bune intentii ale parintilor pot conduce la efecte nedorite asupra caracterului si dezvoltarii psihice a copilului, motiv pentru care este bine sa fie respectate cateva reguli simple.

Cumpararea hainelor este diferita de cumpararea jucariilor, asa ca vom aborda separat cele doua procese.

Cum le cumparam haine

haine-2Hainele au in primul rand un rol functional: ajuta reglarea temperaturii corpului. De-a lungul timpului, ele au dobandit si rolul de a arata statutul social, iar mai nou au si un rol estetic, influentat puternic de tendintele modei. Rolurile secundare devin importante abia in adolescenta, o data cu aparitia intereselor romantice. Daca simtim nevoia sa ii cumparam copilului haine cat mai scumpe sau cat mai moderne, este din cauza ca proiectam asupra copilului propriile noastre nevoi legate de statut sau imagine de sine. Daca ne reintoarcem la nevoile reale ale copilului, trebuie sa avem grija sa fie imbracat relativ asemanator cu prietenii sai cei mai buni, ca sa ajutam dezvoltarea sentimentului de apartenenta la grup. Spre exemplu, daca prietenii sai poarta haine cu desene de un anumit fel, este bine sa acceptam acest lucru si sa respectam dorintele copilului. Totusi, daca tendintele grupului sunt impotriva propriilor noastre valori, merita sa ne gandim de doua ori. Pe de o parte, daca il imbracam diferit, exista riscul sa se simta respins si chiar exclus din grup. Pe de alta parte, daca grupul stimuleaza violenta copilului sau accentueaza sentimentul superioritatii si aroganta fata de alti copii, este de datoria noastra sa il protejam de aceste efecte. Copilul poate suferi momentan, si se poate supara pe noi, si nu ne putem astepta ca el sa inteleaga consecintele pe termen lung ale unui anumit comportament.

Este bine sa cumparam haine impreuna cu ei, insa nu la intamplare. Parintele selecteaza mai multe variante care i se par potrivite, si copilul poate alege ceea ce ii place mai mult, dintre aceste variante. Astfel el se va simti respectat si implicat, totusi va respecta deciziile parintilor. Se pot face exceptii uneori, si putem lasa copilul sa-si aleaga singur haine. Daca suntem nemultumiti de alegerea lui, este bine sa avem o discutie ulterioara despre criteriile lui, si sa folosim acest pretext pentru a-i educa gusturile si perceptiile despre lume. Daca de exemplu isi alege o haina nu pentru ca ii place, ci pentru ca stie ca astfel va fi in centrul atentiei, sau pentru ca apartine unui anumit brand, putem sa il ajutam sa isi clarifice si sa isi respecte propriile preferinte. Acest proces educativ este simplu daca parintii au ei insisi o relatie echilibrata cu hainele si nu sunt excesiv de preocupati de ele.

Cum le cumparam jucarii

Jucariile au doua roluri, egale ca importanta: primul rol este emotional, de a produce copilului o surpriza placuta si intensa; al doilea este un rol educativ, de a stimula dezvoltarea copilului.

Pentru asigura primul rol, merita sa stim cand oferim jucarii si de cate ori. Pentru al doilea, trebuie sa stim ce fel de jucarii se potrivesc diferitelor varste si temperamentului copilului.

sleepEste bine sa le cumparam copiilor cadouri in momente speciale: de ziua lor, la sarbatori precum Craciunul, Pastele, Mos Niculae, cand parintii revin din vacanta; astfel, ei anticipeaza momentul fericit al primirii si se bucura deja cu mult timp inainte. Chiar daca unele familii nu au nevoie sa planifice finantele si sa stranga din timp bani pentru jucariile mai costisitoare, este bine sa nu ofere copilului prea des jucarii. Este adevarat ca el va beneficia de pe urma lor, insa va disparea treptat sentimentul de bucurie legat de ele. Stiind ca poate avea orice, oricand, jucariile nu vor mai fi investite emotional. Copilul nu se va mai atasa de ele si se va desparti foarte usor de unele abia primite pentru altele noi, diferite. Nu va mai anticipa saptamani la rand momentul cand va primi cadoul mult dorit. Jucariile vor avea treptat doar rol functional.

02keritySa ne imaginam situatia unui adult care iubeste ceasurile. Daca isi va cumpara un ceas ori de cate ori isi va dori unul, va avea la un moment dat o camera plina de ceasuri, si va fi greu sa spuna care ii place mai mult. Chiar si-ar pierde rabdarea de a le trece in revista pe toate. Pe de alta parte, daca are o colectie de ceasuri care ii da voie sa si le aminteasca pe fiecare in parte chiar si cu ochii inchisi, si fiecare este legat de un moment special din viata lui, va avea preferinte clare si fiecare ii va da o stare emotionala puternica si diferinta. Ceasurile nu se diferentiaza intre ele doar prin marca si design. Fiecare ceas in parte este un obiect incarcat de emotii si semnificatii. Unul inseamna “m-a iubit atat de mult, nimeni nu imi oferea atata tandrete si liniste”, altul e “primul ceas luat din banii mei, am strans bani luna de luna, ce vremuri!”. Unul are doar valoare afectiva, desi gusturile noastre s-au schimbat de mult, iar altul ne salveaza dintr-o stare trista ori de cate ori il contemplam. Relatia copiilor cu jucariile este relativ asemanatoare. Copilul poate fi nedespartit de o jucarie de plus uzata si veche, care ii este un prieten de nadejde si langa care adoarme linistit. Cand jucariile sunt mereu inlocuite cu unele mai colorate, mai mari, mai frumoase, el va anticipa aceasta schimbare, si fiecare jucarie va fi primita cu o bucurie de moment, urmata de asteptarea alteia.

home-8Pentru a respecta rolul educativ al jucariilor, este important sa planificam din timp momentele cand cumparam jucarii, si sa ne gandim atent ce nevoi fizice, emotionale si mentale are copilul la varsta la care se afla: i-ar prinde bine mai degraba o bicicleta sau un trenulet, ceva in intregime nou sau ceva ce mai are? Jucariile trebuie alese in functie de posibilitatile de dezvoltare specific varstei, pentru a stimula coordonarea, atentia sau imaginatia copilului.

Uneori, rar, este bine sa lasam copiii sa-si aleaga singuri jucariile. Chiar daca ei aleg jucarii nepotrivite, de regula pe cele care le stimuleaza mai puternic vazul sau auzul, se vor bucura mult de propriile alegeri. Mai tarziu, vor invata sa fie mai responsabili cand fac alegeri, pentru ca se vor obisnui sa le inteleaga consecintele.

5 sfaturi practice pentru daca mergeti la cumparaturi impreuna cu copilul


  1. E bine sa evitati sa ii spuneti in public copilului ca “nu” va primi o jucarie. O varianta este sa ii explicati ca va primi jucaria mai tarziu, de exemplu cand va veti primi salariul; o alta posibilitate este sa il implicati pe copil sa aleaga dintre mai multe jucarii.
  2. Luati o suma limitata de bani cu voi, si spuneti-i copilului ce cumparaturi aveti de facut din suma respectiva. Astfel il ajutati sa inteleaga valoarea banilor.
  3. Vorbiti-i copilului calm, chiar daca face o scena in magazin. Se va linisti mai repede decat daca ii veti vorbi autoritar sau chiar rastit. Nu il amenintati ca il veti pedepsi, caci veti pune gaz pe foc.
  4. Amintiti-va ca dorintele copilului sunt naturale, nu reprezinta o lipsa de respect. Este bine sa nu se simta vinovat pentru ele. Mai tarziu, vor sta la baza formarii vointei si urmaririi scopurilor personale.
  5. Mergeti la magazine de jucarii care au si un loc de joaca. Daca poate folosi si atinge jucariile, va fi mai usor sa renunte la dorinta imperioasa de a le lua cu el acasa. Promiteti-i sa reveniti la aceste locuri de joaca din cand in cand.

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2011

tree-of-life-movie-malickFilmele au un mare merit: deşi preferăm unul din personaje şi ne identificăm cu povestea lui, percepem şi perspectivele celorlalte personaje din scenariu, mai uşor decât în viaţă. Actorii îşi interpretează rolurile convingător şi expresiv, şi ne ajută să vedem şi acele aspecte pe care ne-am dori să le ignorăm. În viaţa cotidiană, oamenii ştiu foarte bine să îşi ascundă emoţiile, chiar faţă de ei înşişi. Spre exemplu, cineva e implicat într-o ceartă, însă îşi neagă suferinţa şi furia, şi prin urmare poate părea foarte rece şi îndepărtat de situaţie, ca şi cum nu i-ar păsa. Totuşi, dacă nu mai este nimeni în jur şi nu se mai simte obligat să îşi controleze sentimentele, poate izbucni în lacrimi şi poate lăsa să i se citească pe chip multă durere, furie sau disperare. Într-o lume cu măşti, vedem doar suprafaţa şi e uşor să ne înşelăm în privinţa gândurilor şi sentimentelor reale ale celorlalţi. Avem nevoie de o fină înţelegere psihologică pentru a trece dincolo de aparenţe. Filmele bune ne arată cu suficientă precizie ceea ce ascund oamenii – speranţele, fricile nemărturisite, jocurile şi intenţiile. Ne arată de asemenea ca şi noi suntem ca toţi ceilalţi, deloc diferiţi.

revolutionary-road4-494x329Filme precum “Revolutionary road” sau “Closer” arată dificultăţile de relaţionare ale unei întregi generaţii, şi oricine se poate recunoaşte măcar parţial într-unul dintre personaje.

Filmele sunt terapeutice – în sensul că fac bine – pentru că ajung în universul bine ascuns al unui om şi îi transmit un mesaj reconfortant: “Nu eşti singurul cu astfel de probleme. Situaţia ta nu e atât de rea, şi nici nu e lipsită de speranţă”. Despre psihoterapie se spune că nu funcţionează pentru clienţii care nu au avut o relaţie bună cu mama lor, pentru că ei nu pot stabili o relaţie de încredere cu psihoterapeutul, şi nu pot vorbi deschis despre problemele lor. Filmele pot depăşi această rezistenţă, şi pot suplini o vreme rolul unui specialist. Desigur, cand vizionarea filmelor face parte integrată din psihoterapie, este mai sigur că mesajele sunt înţelese corect şi nepărtinitor.

bridget-jones158085Există şi filme care dau soluţii potrivite pentru ieşirea din anumite crize, când acestea nu sunt grave. Spectatorilor li se arată modalităţi de recăpătare a stimei de sine, de comunicare a emoţiilor proprii, de refuz de a ramâne într-o situaţie abuzivă, de perseverenţă în păstrarea unei atitudini constructive. Cele două filme care o au ca eroină pe Bridget Jones oferă, cu umor şi inteligenţă, o viziune plină de speranţă pentru femeia modernă, cu o stimă de sine scazută, veşnic comparându-se cu alte femei şi într-o luptă constanta şi disperată de a arăta ca în paginile revistelor glossy. În acelaşi stil, găsim filme potrivite pentru situaţii de divorţ, de trădare, de adaptare la venirea pe lume a copiilor, şi pentru orice fel de situaţii problematice.

joseph-lorusso-loverslautrec1Cu siguranta sunt la moda. Multi oameni, in prezent, trec prin etape in care cred ca nu mai au nimic de impartit sau ca s-au saturat de toanele si pretentiile partenerului/partenerei, pentru ca la scurta vreme – zile sau chiar ore – sa simta ca nu pot trai fara celalalt si ca vor inapoi viata lor de cuplu.

Au luat-o oamenii razna cu totii? Sufera toata lumea de lasitate sau confuzie? Suntem cu totii nehotarati si azi vrem ceva, maine altceva? Visam cai verzi pe pereti acolo unde de fapt e fuga de plictiseala sau efort? Ne e dor de adolescenta cu visele ei inocente sau pasionale si cu lipsa de griji si de traume? Este posibil sa fie un fenomen psihologic care de fapt sa aiba un sens bun si sa echivaleze cu un proces de maturizare colectiva?

Psihologii specializati pe terapii de cuplu, cu experiente bogate in lucrul cu diversele tipuri de relatii formate in ultimele decenii, ar zice ca este un proces extrem de interesant. Sunt puse sub semnul intrebarii toate regulile traditionale legate de relatii, roluri masculine si feminine, roluri parentale, responsabilitati, emotii , intimitate si spatiu personal.

Ei afirma ca sunt absolute necesare cateva transformari psihologice pentru ca un barbat si o femeie sa aiba sansa unei relatii armonioase in doi. In ultimele decenii, femeia a tins sa se identifice cu atributele masculine, dezvoltandu-si tot mai mult forta sociala, ambitia, capacitatile mentale si curajul. Aceste capacitati insa s-au dezvoltat in detrimentul laturii sale femninine, care a ramas ignorata, ascunzand nevoi afective foarte puternice, dar si multa suferinta si agresivitate. Femeile proiecteaza aceste sentimente respinse in relatiile cu partenerii. Ele se indragostesc doar de parteneri “nepotriviti” care le tradeaza, neglijeaza sau abandoneaza pentru ca psihologia lor interna este “nepotrivita”. Emotiile trebuie aduse la suprafata cu grija si prelucrate, intr-un mediu suportiv de specialitate, sau in relatii interpersonale foarte calde si tolerante.

Barbatii, la randul lor, se identifica mai degraba cu atributele feminine ale grijii si nevoii de armonie si de compasiune – care conduc la dificultatea de a tolera suferinta celor dragi. Desi sunt buni si iubitori, psihicul lor masculin este mai degraba neevoluat, traditional, si se manifesta prin multiple constrangeri si sentimente de vinovatie intense ori de cate ori cei din jur ii resping sau le reproseaza ceva. Psihicul masculin nu poate intelege clar distinctia dintre suferinta reala pe care o provoaca ei celor din jur, si suferinta care li se arunca pe umeri nejustificat si nedrept. Lipsiti de curaj si autoritate, ajung sa nu mai stie ce decizii sunt cele potrivite, si sa oscileze nehotarati si confuzi intre diverse toane si idei fixe ale celor din jur.

Din aceasta combinatie de psihologie masculina si feminina rezulta tipul de relatie de cuplu contemporana. Femeia ia decizii in aparenta rationale, insa bazate pe emotiile ei reprimate de furie si minus afectiv, iar barbatii se lasa condusi de partenerele lor in plan extern, in timp ce in interior incep sa se simta lipsiti de masculinitate si sa aiba izbucniri episodice agresive. Cand cei doi devin un pic mai echilibrati, relatia incepe sa dea primele semne de zdruncinare. Femeia devine in mod vizibil dominatoare si rautacioasa, si din ce in ce mai rece. Prietenelor sau familiei le poate arata totusi latura ei emotionala, astel incat toata lumea din jur o compatimeste si o considera neinteleasa. Barbatul isi gaseste posibilitati de manifestare a fortei masculine in afara cuplului, in relatii sexuale sau romantice pentru care se simte foarte vinovat.

henri_de_toulouse_lautrec-in_bed-the_kissTotusi, aceste procese care in aparenta ascund lipsa de iubire pot reaprinde focul pasiunii in relatia de cuplu. Femeia a devenit mai feminina, barbatul mai masculin, si acum cei doi au mai multa forta si intelepciune sa reinceapa relatia de unde o lasasera cand au aparut problemele. Aceasta prima reinnodare a relatiei este una benefica si cei doi parteneri pot trece efectiv printr-o etapa de re-indragostire. Ei sunt doi oameni care s-au redescoperit pe sine si acum se pot descoperi si reciproc.

Putine cupluri, totusi, dupa aceasta prima zdruncinare, s-au maturizat suficient cat vechile obiceiuri si tendinta spre comoditate sa nu preia din nou controlul. Dupa cateva saptamani sau luni de dragoste autentica, cuplul recade in apatie, frustrari, incercari de dominare, tentative de tradare.

Provocarile acum sunt mai mari, pentru ca distanta psihologica s-a accentuat. Emotiile femeii sunt mai aproape de suprafata, insa ea face greseala sa-l considere pe partenerul ei responsabil pentru tot echilbrul sau emotional. De multe ori, ajunsa in aceasta etapa, femeia se simte foarte umilita, si isi blocheaza complet zona emotionala. Nu va mai darui nimic in relatie. Eventual, daca apare un alt partener din afara, care pare sa o aprecieze si sa o admire, ea se va redeschide emotional in noua relatie. Atat timp insa cat considera ca toate emotiile ei neplacute depind de partener, va continua sa intalneasca parteneri nepotriviti. Intrebarea corecta pe care trebuie sa o aiba in minte, atunci cand se simte jignita, este: “Eu ii daruiesc ceea ce el are nevoie? Eu il sprijin? Eu il admir? Eu ii ofer lui ceea ce ii cer?” Aceste intrebari ajuta femeia sa faca schimbarilepsihice necesare si sa iasa de sub identificarea cu masculinitatea ei. Ea va redeveni mai feminina si va reinvata sa daruiasca, nu doar sa pretinda.

Barbatul, in aceasta etapa, isi pierde aproape total atractia sexuala fata de partenera sa. Poate renunta complet la sexualitatea sa, devenind un barbat lipsit de forta masculina, supus si cuminte, care se va teme tot restul vietii de “gura” sotiei. Uneor, el va ramane masculin in activitatea intelectuala legata de munca sa, in iesirile “cu baietii”, sau in zona sporturilor practicate, eventual cat mai extreme. Ar putea de asemenea sa fie atras intens de o alta femeie, care sa-l ajute sa-si redescopere calitatile masculine, forta, curajul, si claritatea mentala. Aceasta partenera trebuie sa fie lipsita de trauma emotionale, pentru a-i da voie barbatului sa se redescopere si sa isi afirme personalitatea fara sa se simta vinovat si fara sa se teama la fiecare pas ca raneste pe cineva. Fara experimentare, nimeni nu poate face alegeri pe care sa si le asume cu adevarat. Un barbat are nevoie sa invete cum sa selecteze o partenera datorita vointei sale, nu datorita confortului sau nesigurantei.

BRAZIL-ART-THEFT-SEGALLRelatiile de cuplu, in aceste etape ale maturizarii, imbraca nenumarate forme. Nimic nu este previzibil pana cand ambii parteneri isi construiesc un echilibru mental si emotional propriu. Ei pot parcurge acest traseu impreuna, daca fiecare este dispus sa isi priveasca in fata zonele de psihic nedezvoltate si sa le prelucreze. Ei au nevoie, pentru inceput, de un consilier de cuplu foarte bun. Cand incep sa inteleaga mai clar procesul, pot sa-l sustina singuri, cu multa iubire, toleranta, compasiune, perseverenta. Drumul nu e usor. Daca sunt atenti, ei vor sesiza cand stau impreuna pentru ca s-au resemnat sau se amagesc (”pentru copil”, “nu pot gasi ceva mai bun”, “nu exista ceva mai bun, toata lumea stie”, “nu merit mai mult, sunt norocos ca am ceea ce am”), fie pentru ca inca nu s-au dat batuti, pot vedea toate trasaturile frumoase ale partenerului/partenerei si inca viseaza la posibilitatea unei relatii autentice si spontane intre ei.

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2010.