NLP blog

Una dintre presupunerile nlp-ului este aceea ca in spatele unui comportament pe care nu reusim sa-l schimbam, al nehotararii, al conflictelor interioare, se afla parti ale personalitatii care actioneaza autonom si sunt diferite de atitudinea constienta. Aceste parti se formeaza pe baza experientelor de viata si a convingerilor dobandite intr-o anumita perioada a vietii, si raman la varsta respectiva.

Cea mai rea varianta este sa incercam sa distrugem aceste parti, sau sa ne arogam superioritatea asupra lor, ceea ce de obicei si facem. Din pacate, aceasta “lupta” nu poate fi castigata, deoarece forta acestor parti ale noastre nu dispare, ci se manifesta fie in obiceiuri mai puternice decat noi, in acte impulsive, in emotii de iritabilitate sau lipsa de chef, sau in comportamente si convingeri contradictorii. Suntem, cu alte cuvinte, departe de o viata armonioasa.

Jung, la inceputul secolului trecut, prin 1913, constientiza importanta intelegerii acestor parti din noi care sunt ale noastre fara a fi creatia noastra, fara a fi constientizate si intelese, insa influentandu-ne decisiv viata.

“Ceea ce importa in primul rand este diferentierea dintre constient si continuturile inconstientului. Continuturile trebuie izolate, si asta are loc cel mai usor personificandu-le si stabilind apoi, pornind dinspre constiinta, un contact cu ele. Numai asa li se poate extrage puterea, pe care altfel o exercita asupra constiintei. Intrucat continuturile inconstientului au un anumit grad de autonomie, aceasta tehnica nu ofera dificultati deosebite. Cu totul altceva este sa te familiarizezi cu faptul autonomiei continuturilor inconstiente. Si totusi, chiar in aceasta rezida posibilitatea de a te indeletnici cu inconstientul.”

Nlp-ul propune in primul rand acceptarea acestor parti, prin intelegerea intentiei lor pozitive. Pentru a intelege intentiile lor, si viziunea lor despre viata, le personificam si le dam cuvantul. Le ascultam si tinem cont de scopurile lor. Le educam si le ajutam sa-si atinga mai usor scopurile. Le imprumutam capacitatea de a gandi. Doar in acest fel putem, in cea mai buna varianta, sa le integram in felul nostru de a fi, si sa ne eliberam de conflicte interioare.

Jung, ca si cum ar fi inteles functionarea creierului descrisa de nlp, si in special importanta sistemelor de reprezentare, accentueaza necesitatea de a transforma emotiile – vagi, schimbatoare, greu de inteles – in imagini si sunete.

“Pe masura ce izbuteam sa traduc emotiile in imagini, adica sa gasesc acele imagini care se ascundeau in ele, se instaura linistea interioara. Daca m-as fi multumit cu emotiile si as fi lasat lucrurile asa, probabil ca as fi fost sfasiat de continututile inconstientului. Poate ca le-as fi putut disocia, scinda, dar atunci as fi cazut indiscutabil vinctima nevrozei si in cele din urma continuturile inconstientului tot m-ar fi distrus. Experimentul meu m-a invatat cat de salutar este din punct de veder terapeutic sa poti constientiza imaginile care zac indaratul emotiilor.”

Dupa ce continuturile sunt transformate in imagini, ele pot fi mai usor observate obiectiv. La fel, in tehnicile nlp de integrare a partilor interioare, ne situam de multe ori in pozitia observatorului, care poate privi totul fara a tine partea vreunei parti, fara a se lasa influentat de emotii.

“Asterneam pe hartie fantasmele care adesea mi se pareau a fi niste absurditati si impotriva carora resimteam rezistente puternice. Caci, atata timp cat nu le intelegi sensul, ele sunt un amestec diabolic de sublim si ridicol.”

Jung intelegea importanta de a lasa imaginile sa vina la suprafata constiintei, fara a le eticheta imediat ca absurde si fara a se teme ca va pierde controlul asupra lor. In mod asemanator, tehnicile nlp au succes in masura in care persoana poate lasa cu adevarat partile sale interioare sa se exprime, fara a interpreta negativ ceea ce spun acestea, fara a le considera din start ridicole. Daca persoana pastreaza in intregime controlul si isi ia rolul de purtator de cuvant al partilor interioare, procesul este din start blocat. Atitudinea constienta ar trebui sa fie una de deschidere, de acceptare a faptului ca suntem mai mult decat stim.

Pentru a citi mai multe lucruri interesante puteti merge pe un site cu foarte multe informatii despre Jung.

Timpul nu exista.

Singurul lucru care exista este ceea ce se intampla in prezent: ce facem, ce simtim, ce gandim chiar in acest moment. Tot in momentul prezent avem amintiri despre ceea ce am facut/simtit/gandit in alte momente care s-au intamplat deja sau despre ceea ce vom face/simti/gandi in alte momente care inca nu s-au intamplat inca. Cu alte cuvinte, trecutul si viitorul sunt ganduri combinate cu emotii, pe care le avem in momentul prezent.

Spre exemplu: in copilarie, la varsta de patru ani, am suferit mult pentru ca mi-am pierdut papusa preferata. De unde stiu acest lucru? De unde stiu ca acest eveniment a existat cu adevarat si nu este o fantezie? Cu adevarat, nu putem sti daca acest lucru s-a intamplat cu adevarat decat daca exista o inregistrare video. Altfel, toate marturiile umane sunt subiective si pot fi rodul imaginatiei. In exemplul dat, am o reprezentare vizuala a evenimentului si emotia corespunzatoare de regret si suferinta, cu alte cuvinte am ganduri si emotii. Acesta este trecutul: o colectie de reprezentari vizual-auditive insotite de emotii si stari. Trecutul exista in mintea noastra si in nici o alta parte. Ne amintim adesea lucruri care nici nu au avut loc.

Erickson a descoperit ca poate sa schimbe in mod esential viata unui om daca ii modifica reprezentarile despre trecut. A introdus intre amintirile unei paciente imaginea unui barbat care aparea in viata ei in fiecare an, in luna februarie. Prin aceasta amintire, a declansat dezvoltarea increderii in oameni si a convingerii ca exista persoane care au un comportament constant. Nlp-ul, modeland modul de lucru al marelui hipnoterapeut, a creat mai multe tehnici de modificare a reprezentarilor despre trecut si a convingerilor formate pe baza unor evenimente trecute. (Changing personal history, Reimprinting)

Viitorul, asemenea trecutului, exista tot in mintea noastra, ca o suita de ganduri si emotii. Faptul ca exista in mintea noastra si nu in “realitate” nu inseamna ca viitorul este ceva neglijabil. Reprezentarile legate de viitor influenteaza decisiv orice decizie din prezent. Marea problema legata de viitor este convingerea ca viitorul repeta trecutul. Majoritatea oamenilor considera ca nu sunt sanse ca un lucru sa se intample in viitor, daca el nu s-a intamplat si in trecut. Cu alte cuvinte, daca in trecut am avut relatii proaste, si in viitor voi avea relatii proaste; daca in trecut am avut probleme, si in viitor voi avea probleme. Alte convingeri limitative legate de viitor sunt cele legate de imbatranire si moarte, motiv pentru care oamenii evita sa “priveasca” dincolo de o anumita varsta.

Nlp-ul a dezvoltat conceptul de Linie a timpului, care reprezinta colectia de reprezentari interne despre trecut, prezent si viitor. Linia timpului poate contine multe blocaje si deficiente, care reflecta fie neacceptarea evenimentelor din trecut, fie o atitudine nepotrivita fata de evenimentele din viitor. Prin modificari ale liniei timpului, persoana poate invata sa traiasca si sa reactioneze la prezent intr-un mod mai eficient si mai armonios. Poate sa recepteze cat mai clar informatiile din exterior, fara sa le distorsioneze si sa le filtreze negativ; poate sa isi fixeze scopuri realiste si sa isi aprecieze corect resursele pentru atingerea lor; poate sa se exprime liber si creativ, depasind asteptarile si presiunile sociale legate de ceea ce este potrivit la o anumita varsta.

Eu, Tu, El

Eu interactionez cu tine. Eu am o anumita perspectiva in relatia noastra, am scopuri, emotii, dorinte, limite, regrete, amintiri. In plus, am parerea mea deja formata despre tine, care influenteaza in egala masura ceea ce-ti spun, precum si modul in care percep ce-mi spui tu mie.

Pozitia de “eu” reprezinta ochelarii prin care eu te percep. Pot fi mai roz, daca sunt intr-o dispozitie insorita, sau mai gri, daca am avut o zi proasta. Pot fi incetosati, daca nu i-am adaptat de ceva vreme la schimbari, sau pot fi aproape opaci.

Pozitia de “eu” sunt experientele mele de viata, amintirile mele, convingerile mele, visele mele, tot ceea ce inseamna trecutul, prezentul si viitorul meu.

De cate ori n-ati auzit “Ei, daca as avea anii de atunci si mintea de acum….”. Cu alte cuvinte “Ce bine daca pozitia de “eu” de atunci ar fi fost la fel de dezvoltata ca cea de acum!”

Tu este o alta pozitie de “eu”. Emotii, scopuri, dorinte, amintiri, preferinte… doar ca ale altcuiva. “Tu” si “eu” pot fi mai asemanatori sau mai diferiti. Insa niciodata identici. Si, poate, niciodata complet diferiti.

Asemanarile ajuta interactiunea intre “eu” si “tu”. Diferentele fac ca interactiunea sa fie uneori interesanta, uneori dificila. Problemele se accentueaza ori de cate ori “eu” sau “tu” tin sa creada ca propria perspectiva este cea reala sau adevarata.

El este orice altcineva, mai mult sau mai putin implicat in relatia lui “eu” cu “tu”, cu propria lui subiectivitate. De obicei este mai apropiat de unul dintre cei doi protagonisti ai relatiei, si proiecteaza asupra lor propriile emotii, dorinte, sperante, temeri. Am putea spune ca de fapt “tu” si “el” sunt Celalalt fata de propria persoana.

Mai exista si o a alta pozitie: o pozitie detasata, neimplicata in interactiunea “eu” – “tu”, denumita si pozitia Observatorului. Un fel de personaj Data din Star Trek, sau ceea ce numesc budistii “martor”.

Daca vreti sa experimentati cu adevarat pozitia unui observator neutru si detasat, urmariti un film, cu atentie, de 3-4 ori, pana cand se instaleaza un fel de plictiseala, insotita de absenta oricarei emotii fata de evenimente, precum si a oricarei simpatii sau antipatii fata de vreunul dintre personaje.

Daca puteti crea aceasta experienta fata de filmul propriei vieti, daca puteti sa priviti dinafara ceea ce vi s-a intamplat fara a simti nici o tresarire, atunci puteti accesa resursele extraordinare ale pozitiei Observatorului.

Nlp-ul foloseste metode specifice pentru accesarea si clarificarea pozitiilor perceptuale (Rapport, Calibrare, Alinierea pozitiilor perceptuale). Astfel, interactiunile cu ceilalti pot fi traite mai constient si obiectiv, iar propriile decizii pot fi mai “realiste”.

Desigur, in afara de o moda, de arta si stiinta excelentei umane, de modelling… si de tot ce gasesti pe site-uri si nu explica nimic? O sa abordez subiectul mai pragmatic, punand accentul pe utilitatea nlp-ului.

1. In primul rand, nlp-ul este un instrument de (auto)cunoastere si schimbare.

2. Nlp-ul te ajuta sa constientizezi “harta” (suma reprezentarilor interne) pe care o folosesti ca sa te orientezi in lume. In plus, are o serie de sugestii pentru o harta mai “apropiata” de realitate, mai flexibila si mai eficienta pentru scopurile stabilite – presupunerile nlp-ului.

Una dintre presupuneri este aceea ca “in spatele fiecarui comportament se afla o intentie pozitiva”. Daca esti ne multumit de ceva ce ai facut, sau de un obicei de care nu reusesti sa scapi, sau esti suparat pe ceva ce face/gandeste altcineva, primul pas este sa accepti ca toate aceste situatii au reprezentat cea mai buna alegere la momentul respectiv. Renunti prin urmare sa mai lupti cu ele si sa abordezi schimbarea ca un conflict cu trecutul. Accepti ceea ce ai facut tu sau ceea ce a facut celalalt, si apoi treci la alte posibilitati, mai potrivite pentru prezent.

3. Nlp-ul te ajuta sa-ti modifici “harta” interioara, element cu element sau pe bucati mai mari. Pentru acest scop, cei care au initiat si apoi cei care au dezvoltat nlp-ul au creat o mare varietate de tehnici. In mare, exista tehnici pentru modificarea comportamentului, tehnici pentru modificarea si dezvoltarea capacitatilor, tehnici pentru modificarea credintelor si tehnici pentru modificarea identitatii.

Nlp-ul pare magic pentru ca este foarte simplu si rapid. Magia provine din faptul ca a reusit sa descopere si sa formuleze rational cateva legi esentiale de functionare psihica. Aceasta magie functioneaza diferit pentru diferiti oameni. O tehnica poate revolutiona viata cuiva, fara a produce vreo schimbare semnificativa pentru o alta persoana. Ceea ce conteaza este profunzimea nivelului pe care persoana are nevoie sa faca o schimbare.

4. Nlp-ul te face sa ai o relatie mai constienta cu exteriorul, prin intelegerea mecanismelor de distorsiune, omisiune si generalizare care intervin in comunicarea cu exteriorul, atat atunci cand preluam informatii, cat si atunci cand transmitem informatii.

Foarte devreme intr-un curs de practitioner inveti sa te uiti in jur, sa-i privesti pe ceilalti, sa-i asculti, mai precis inveti sa fii atent la reprezentarile vizuale si auditive pe care le ai despre realitatea externa. Aceste reprezentari devin mai conectate la lumea externa, mai flexibile, mai deschise la informatii care sa le modifice.

5. Nlp-ul te face sa ai relatii mai bune cu ceilalti din jur. Nu inseamna automat ca devii un om mai bun, ci in primul rand relationezi cu ceilalti in functie de scopurile tale. Daca ai ceva de transmis, reusesti sa te faci inteles mai usor, vorbind pe “limba” (verbala sau nonverbala) a celorlalti; ascultandu-i fara distorsiuni majore; traducand ceea ce spun ei in ceea ce intentioneaza sa spuna. Daca ceea ce-ti transmit ei este neclar sau confuz, stii cum sa pui intrebari, ce sa urmaresti si ce sa comunici pentru a afla mesaje clare. Eviti sa te pierzi in detaliile comunicarii si ramai focalizat pe scopurile principale ale relatiei cu ceilalti.