NLP blog

In prima parte mi-am imaginat consecintele unei lumi fara emotii negative constiente, insa cu multe emotii negative subconstiente, reprimate, cenzurate. M-am gandit la oamenii aflati in celebra stare de negare, care vorbesc cu zambetul pe buze despre nefericirea lor, care iti povestesc despre insomniile lor, anxietatile lor, singuratatea lor ca si cum ar vorbi despre masa de pranz. Daca te uiti in jur, vei vedea multi astfel de oameni. Desigur, este firesc sa mimezi fericirea la munca, sau in anumite grupuri sociale. Nu vad rostul de a ne arata emotiile si tristetile in public, doar de dragul de a fi spontani. Emotiile sunt atat de contagioase, incat e bine sa fim grijulii sa nu le raspandim. Cunosc insa multi oameni care duc jocul negarii foarte departe. Il duc in relatia cu partenerii de viata, cu cei mai buni prieteni, cu coach-ul sau psihoterapeutul lor. Unii dintre ei isi neaga nefericirea chiar fata de sine. Exista multe scuze la indemna prin care sa isi justifice atitudinea: “o sa treaca”, “totul va fi bine”, “trebuie sa gandesc pozitiv”, “trebuie sa fiu puternic/a”.

Exista un mit foarte puternic in zilele noastre, care afirma ca starile emotionale neplacute sunt periculoase pentru sanatate si pentru viata. Acelasi mit obliga la stari de “calm” si “iubire neconditionata”. Si iata ca avem multi oameni care pot fi comparati cu niste vulcani pe cale sa explodeze (lava fiind furia, frica, ingrijorarea, frustrarile, suferinta, invidia) insa care se comporta ca la carte, afisand atitudinea “zen”, zambind frumos, strangandu-si mainile elegant si povestindu-si succesele. Este insa de ajuns sa le observi respiratia, ca sa stii cum se simt cu adevarat. Sau sa ai capacitatea magica de a-i vedea dupa ce au ajuns acasa si au inchis usa, cand nu-i mai vede nimeni.

Si toate acestea nu pentru ca oamenii ar fi ipocriti, in nici un caz mai ipocriti decat in alte vremuri. Este vina mitului de care vorbeam. Desigur ca ezista un adevar in acest mit, ca in orice mit. Emotiile placute sunt desigur mai sanatoase decat emotiile neplacute. Dar daca tot te-ai ales cu emotii neplacute, din cauza contextului, sau a unor nerealizari, sau a unor relatii, este inteligent sa le accepti si sa faci ceva cu ele. Sa pretinzi ca nu le simti este ca si cum ti-ai imagina ca ai o camera curata dupa ce ai bagat la repezeala tot gunoiul sub pres sau prin sertare. Camera arata ca si cum ar fi curata, insa nu este cu adevarat. Si, daca gunoiul e de o anumita natura, dupa o vreme efectele “curateniei” se vor face simtite in mod foarte neplacut. In mod similar, reprimarea emotiilor negative duce la o fericire mimata, care pare buna pe termen scurt, insa dupa o vreme apar si efectele depresiei, oboselii, bolii.

Emotiile negative sunt o parte a vietii contemporane, asa cum sunt si praful, resturile de la masa, transpiratia. Este normal sa nu ne placa. Este inteligent sa stim ce sa facem cu ele.

Sa ne imaginam pentru cateva momente cum ar arata aceasta lume. Oamenii ar fi in continuare ca in prezent, fiecare cu propria viziune, cu propriile principii si valori, cu propriile actiuni. Nu ar fi mai buni, mai intelegatori, mai empatici. Singura diferenta ar sta in faptul ca acesti oameni, orice s-ar intampla in jurul lor sau in interiorul lor, ar simti doar emotii pozitive. Spre exemplu, daca cineva m-ar jigni, eu as fi fercita sau macar multumita. Poate chiar i-as multumi celui/celei ce m-a jignit. Daca toti ceilalti soferi auto m-ar injura si s-ar baga in fata mea, le-as fi recumoscatoare pentru ca ajung la birou cu intarziere. M-as bucura desigur si pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le adreseaza, ca si pentru gesturile dinamice corespunzatoare. Continuand pe aceeasi tema, oricand as simti o stare de disconfort interior in prezenta cuiva, repede as schimba-o in buna dispozitie. Doar emotii pozitive, nici urma de emotii negative!

Hmmm ceva nu pare in regula. Haideti sa ne uitam putin la consecintele vietii in aceasta lume. Revenind la primul exemplu, daca sunt impacata cand cei din jurul meu ma jignesc, in curand voi avea relatii cu multi oameni care sa stiu sa ma jigneasca permanent, ca si cum acest lucru ar fi a doua lor natura. Sau mi-as ignora toate semnalele corpului, simtind in continuu placere, oricate dulciuri as manca, sau oricat alcool as bea.

De fapt stiu oameni care chiar traiesc intr-o astfel de lume.

Avem nevoie de emotiile negative pentru a ne cunoaste pe noi, precum si lumea din jur. Daca intr-o interactiune cu tine eu voi simti furie, cu ajutorul ei voi intelege ca ceea ce tocmai ai spus/facut mi se pare nedrept. Pot, prin urmare, sa iti comunic ce simt, sa iti inteleg motivatia, sa iti cer sa iti schimbi, sau sa iau decizia sa modific relatia noastra (eventual sa cer un ordin judecatoresc de restrictie). Asadar, furia mea ma ajuta sa imi cunosc nevoile si sa actionez pentru a reveni la stari emotionale bune.

Problema principala apare cand aceste emotii negative nu isi au sursa in prezent, ci in trecut. In acest caz, intre ceea ce face/spune celalalt si propria mea reactie negativa este o diferenta foarte mare. Poate ma aprind si simt ca imi pierd mintile la o remarca nevinovata, la o privire usor neatenta, la un ton al vocii care ar putea fi la fel de bine iritat sau obosit. Tonul/privirea/remarca declanseaza amintiri vechi neplacute, si ma trezesc retraind emotii negative intense care nu au mai nimic de-a face cu persoana din fata mea. Sunt emotii traite demult, neprelucrate, pe care le duc cu mine peste tot, ca pe un rucsac greu, si nu am aflat inca modalitatea prin care sa scap de ele. Cred din cand in cand ca am scapat, consolandu-ma cu “timpul care le rezolva pe toate”, cand de fapt emotiile doar raman tacute o vreme pentru a reaparea, proaspete, la suprafata, declansate din te miri ce.

Prima conditie a schimbarii este sa gasesti resursele necesare schimbarii. Prima este timpul. Am vazut ca majoritatea oamenilor isi “fac” timp pentru ei abia cand sunt stransi cu usa de problemele care s-au tot adunat in viata lor.

Psihiatrii si alti oameni neutri si binevoitori ar numi aceste probleme anxietate, depresie, atacuri de panica, nevroze etc. NLP-ul (a se citi Erickson, Grinder, Bandler, Dilts, Andreas) insista sa afirme ca aceste etichete sunt niste nominalizari (cuvinte vagi, nespecifice, care nu explica nimic, care nu spun cine? ce? cand? cum face? si mai ales, cum poate face diferit?). Ei vorbesc despre capacitati mentale si convingeri specifice care pot fi modificate, despre imagine de sine si resurse emotionale. Pentru fiecare pas al schimbarii au tehnici care functioneaza in mod surprinzator de rapid. In loc sa incurajeze o persoana sa isi tina “problemele” in brate si sa vorbeasca la nesfarsit despre ele, o incurajeaza sa faca pasi catre o stare de bine, oferindu-i acces la propriile resurse si capacitati.

Desigur, ai nevoie si de alte resurse: energie, bani, informatii…

A doua conditie este sa crezi ca te poti schimba. Este greu sa te schimbi daca iti doresti sa se schimbe intai cei din jur si mediul in care traiesti. Romania e cum e, societatea e cum e, vremurile sunt cum sunt… se mai schimba si ele, ce-i drept, dar nu neaparat intr-o directie care sa-ti fie de folos. Poti astepta sa se intample o minune, sau poti incepe sa afli cum poti sa-ti atingi propriile scopuri si sa simti ca-ti traiesti viata.

A treia conditie este sa stii ce vrei sa schimbi. Cand ai stat ultima data nu “pe ganduri”, ci “pe vise”, asa cum obisnuiai sa fac in copilarie, adesea? Cand ti-ai lasat mintea sa creeze scenarii in directia dorintelor celor mai dragi?

Conditiile nu au neaparat aceasta ordine. Si nici nu sunt, de fapt, necesare. E necesar un simplu gest, poate doar un e-mail.

Definitie: emotie foarte intensa de neplacere sau respingere fata de ceva exterior (obiect, comportament, persoana, grupuri de persoane, sau oameni in general) sau fata de propria persoana (in intregime, sau un aspect al ei).

Dorinta de a distruge sursa nefericirii/suferintei.

Varietati:

rautate – exprimarea urii in cuvinte sau gesturi care provoaca un rau fizic sau psihic celorlalti;

ironie, sarcasm – ura rece, de intensitate variabila, pastrata in interior, si exprimata doar partial prin cuvinte critice;

dispret – emotii de respingere asociate cu judecati critice la adresa celorlalti;

autodispret – emotii de respingere asociate cu judecati critice la adresa propriei prsoane;

ostilitate – ura de intensitate redusa, asociata cu perceperea unui conflict sau a unei rivalitati in relatia cu o alta persoana;

misoginism, mizantropie – ura fata de femei, respectiv oameni in general, combinata cu sentimente de superioritate si dispret;

rasism – ura fata de o categorie de oameni (ex. determinata de culoarea pielii, inaltime, nivel de educatie, aspect fizic, posibilitati financiare, preferinte alimentare, nationalitate etc.), combinata cu sentimente de superioritate si dispret;

Factori declansatori:

o nedreptate perceputa foarte intens, foarte dureros

persoane sau comportamente evaluate ca rele sau inferioare

Definitie: stare emotionala care se instaleaza atunci cand stimulul extern amenintator este perceput ca nedrept; reactie emotionala fata de o nedreptate, chiar sociala; se asociaza cu actiuni de indepartare/oprire a sursei externe neplacute – uneori actiunea este doar mentala, sau doar verbala.

Poate deveni un mecanism util de influenta sociala.

Este diferita de agresiune.

Varietati:

iritare – stare continua de furie de intensitate redusa/medie;

gelozie – furie care se declanseaza cand persoana iubita/dorita este absenta fizic, agresivitatea indreptandu-se catre aceeasi persoana, cat si catre contextul respectiv (alta persoana, activitate,loc);

izbucniri violente – furie intensa, care rabufneste si se exprima in cuvinte agresive, volum mare, gesturi agitate; uneori pot aparea din senin sau ca urmar a unui declansator nesemnificativ, pentru ca furia se acumula in interior de ceva vreme si a gasit o scuza pentru a se descarca;

furie exprimata calm – cererea drepturilor, exprimarea dezacordului in cuvinte clare, insa folosind un ton calm si politicos;

furie exprimata direct, necenzurat – emotia se exprima cu voce ridicata, acuzatii – cuvinte dure, emotionalitate – expresii corporale specifice furiei;

furie rece – furia este retinuta in interior, iar la suprafata se ridica un zid/raceala/retragere.

Factori declansatori:

comportamente externe despre care se presupune ca sunt rau intentionate sau nedrepte; de asemenea se presupune ca celalalt are control si este constient de ceea ce face.

Definitie: raspuns emotional de aparare care se instaleaza in cazul durerii si al altor stimuli amenintatori.

Varietati:

alerta, precautie – emotia fricii se combina cu ganduri legate de posibile neplaceri; intensitatea emotiei este redusa, insa prelungita in timp;

anxietate, ingrijorare – cand stimulii periculosi nu sunt prezenti, ci anticipati mental, insa sunt perceputi ca si cum s-ar intampla deja; probabilitatea ca situatiile imaginate sa apara in realitate este simtita ca fiind foarte mare;

panica – frica fata de situatii amenintatoare posibile, foarte intensa;

paranoia – frica de judecatile celorlalti; perceperea celorlalti ca fiind amenintatori;

Factori declansatori:

viitorul (personal – criza financiara, ratare, singuratate, batranete, boli, moarte; al unor grupuri mari de oameni – terorism, razboaie, al planetei – dezastre naturale, apocalipsa)

stimuli externi perceputi ca periculosi – animale salbatice, insecte, zborul cu avionul, lifturile, inaltimea.

respingerea sociala, vorbitul in public

Fericirea ca traire totala in prezent. Fericirea este momentul in care nu iti doresti nimic altceva decat ceea ce ai in acel moment. Gandul nu iti fuge in nici o alta directie. Sa zicem ca iti e foarte foame si iti doresti foarte mult o portie de vinete cu rosii, care stii ca te asteapta in frigider. In momentul in care le mananci esti atat de prins de aceasta experienta incat tot ce exista in Universul tau sunt vinetele cu rosii atingandu-ti papilele gustative, senzatiile de inghitire si de potolire a foamei. Dupa ce ai mancat o vreme si senzatiile si-au diminuat intensitatea, te uiti si in jur. Mai apare o carte, ideea ca trebuie sa dai un telefon, senzatia de oboseala sau de dor dupa cineva. Momentul de fericire a trecut deja.

Precum foamea, si alte nevoi – mai complexe – pot crea senzatia de fericire atunci cand sunt implinite. Imagineaza-ti ca ti se face foarte dor de imbratisarea iubitului/iubitei tale, mai ales ca e plecat/a din oras de o saptamana. Te gandesti insistent la el/ea, iti lipseste pana la suferinta, ai fantezii in care te inseala sau pur si simplu suferi imaginandu-ti ca el/ea nu tanjeste dupa tine la fel de mult. Iata ca vine mult asteptatul moment in care cel dorit se intoarce si aveti parte de o seara de neuitat. Fericirea e acolo! Apoi aveti parte de doua seri. De trei. Si fara sa-ti dai seama, vine un alt moment, in care uiti ca e langa tine, cufundata in lectura unei carti sau in ganduri diverse. Nu te mai face fericita simpla lui/ei prezenta. Daca pleaca din nou o vreme, totul o sa se repete: lipsa, suferinta, bucuria revederii, fericirea temporara.

In ambele situatii, fericirea e perceputa datorita contrastului dintre cele doua stari succesive: acum mi-e foame, pe urma mananc; acum mi-e dor, pe urma esti aproape. Cand acest contrast nu mai apare, nu mai simtim nici fericirea.

Prelungirea senzatiei de fericire. Daca vrei sa faci ca fericirea sa dureze mai mult, pastreaza in minte o imagine completa a succesiunii starilor tale: starea in care ai nevoie de ceva, si simti lipsa acelui ceva; starea din momentul in care nevoia ta este satisfacuta, si te bucuri de acel ceva; starea in care nevoia ta este satisfacuta pe o perioada mai indelungata, si te obisnuiesti cu acel ceva. Intelegand cum se naste senzatia de fericire si cum dispare, intelegi ca nu e nimic in neregula cu stimulul extern al fericirii, ca nu el devine mai neatragator in timp, ci tu te obisnuiesti pur si simplu cu el. Aceasta ne duce la ideea de consum moderat ca o conditie a pastrarii fericirii. Usoara nesatisfacere a unei nevoi te face sa apreciezi mai mult satisfacerea ei. Daca mananci zilnic si pana la saturatie o mancare favorita, curand iti vei pierde interesul pentru ea. Daca profiti de prezenta cuiva iubit atat de mult cat simti nevoia, curand entuziasmul o sa se epuizeze. Frugalitatea, in orice domeniu, face ca relatia cu un obiect sau o persoana sa ramana atragatoare pentru mai mult timp.

Am tot vorbit in ultima vreme cu un prieten despre sensul vietii si despre acel vis sau scop important care te face sa vrei sa fii viu.

As indrazni aici sa impart oamenii in doua categorii: cei care au ca scop in viata evitarea suferintei si cei care au ca scop gasirea fericirii. Daca incerc sa dau o forma celor doua categorii, primii mi se par intunecati, in alerta, cautand in jur pericole si probleme; ceilalti mi se par luminosi, increzatori, poate chiar inconstient de increzatori, focalizati pe succes. Ducand rationamentul mai departe, cred totusi ca nu exista doua categorii: suntem pe rand focalizati pe evitarea suferintei si pe cautarea fericirii. Ceea ce ne diferentiaza este timpul pe care il petrecem intr-una din atitudini si intensitatea ei.

Ma gandesc cum reusim sa ramanem prinsi in atitudinea de evitare a suferintei, cand din afara este evident ca am putea face mai mult, ca am putea vrea mai mult, ca “nu ne traim viata”. Reflectiile mele sunt de felul urmator: ai adunat lucruri, ai construit relatii, ai obtinut recunoastere, si te-ai bucurat mult de toate acestea o vreme. Acum nu te mai bucuri atat de mult cu ele, pentru ca au devenit o obisnuinta. Ai inceput in schimb sa te temi ca nu cumva sa le pierzi. Nu mai ai chef sa muncesti atat de mult pentru confortul material, dar nu vrei sa renuti la nimic, asa ca pur si simplu te resemnezi sa muncesti. Nu mai esti satisfacut de relatiile tale cu cei dragi, insa nu te vezi traind singur/a, fara ei. Ar fi prea frustrant sa stai o vreme singur/a. Si, la urma urmei, ceilalti, care inca nu-ti sunt apropiati, nu pot mai speciali decat cei din viata ta de acum. Cu siguranta te vor dezamagi si ei intr-o zi nu prea indepartata. La ce bun sa le provoci suferinta despartirii prietenilor de acum, sa fii o vreme singur, sa risti sa construiesti relatii noi, cand te temi ca vei parcurge acelasi cerc? In aceeasi ordine de idei, ai obtinut recunoasterea capacitatilor intr-un job si te-ai bucurat o vreme de certitudinea ca esti cineva. Dupa un timp, acelasi job incepe sa te plictiseasca si sa te frustreze, insa nu-ti vine deloc sa o iei de la capat intr-un loc de munca nou, sa revii la nesigurantele si la eforurile de la inceput. Continua sa citesti