Competitia in viata copilului

Nevoile emoţionale ale copiilor

Competiţia exercită o presiune asupra copilului ca el să performeze cât mai bine. Un copil este în general ataşat de părinţii săi şi prin urmare îşi va dori să îi impresioneze pe aceştia. De asemenea el va sesiza cât de mult se bucură părintii când se pot lăuda cu succesele lui, cum vorbesc despre ele cu mândrie de faţă cu alţi adulţi. O altă nevoie emoţională de bază a copilului este să primească atenţia părinţilor săi. El va tinde să uite de nevoile de joacă şi chiar de somn, ca sa ii determine pe părinţii săi să se raporteze la el ca la un adult.

Competiţia şi stima de sine

Dacă stima de sine a copilului este bună, competiţia are mai multe efecte benefice pentru dezvoltarea intelectuală a coplului, cu condiţia să îi aducă beneficii reale. De exemplu, daca învaţă mult pentru un concurs, dar apoi va uita toată informaţia sau cea mai mare parte, pentru că nu o va mai folosi nicăieri, efortul va fi inutil. Recompensa va fi una de moment. Competiţia are sens pentru că oferă un context în care copilul sa fie motivat să îndeplinească anumite activitaţi. Are sens în ideea unei motivaţii extrinseci. Cu timpul, este esenţial ca educaţia să se focalizeze pe dezvoltarea unei motivaţii intrinseci, iar copiii să fie ajutaţi să-şi descopere propriile nevoi si valori, şi să îşi dorească să obţină performanţe pentru că le place o activitate în sine.

Nevoile părinţilor

Dacă relaţia cu părinţii nu este bună, copilul va refuza să ia rezultate bune, chiar dacă ar putea. El anticipează că performanţele sale slabe îi vor supăra pe părinţii săi, şi le foloseşte ca modalitate de a-i domina şi de a le arăta că nu îi pasă de aprecierile lor. De fapt, este o cale de a afirma că nu se simte înţeles, şi de a se răzbuna pe ei pentru lipsa de empatie. Aşadar, dacă aveţi un copil care vă reproşează că nu va pasă cu adevărat de el, ci de rezultatele lui, rămâneti un pic pe ganduri. Este posibil oare să va doriţi să obţineti prin copilul vostru stima pe care nu ştiti să o obţineţi în rândul colegilor, prietenilor sau chiar familiei? Va lăudaţi cu inteligenţa sau frumuseţea lui? Vă plângeţi de problemele pe care vi le face? Dacă tindeţi să vorbiţi mai mult de jumătate din timpul conversaţiei despre copilul vostru, sunt multe şanse să puneţi prea multă presiune asupra lui.

Efectele bune ale competiţiei în dezvoltarea capacităţilor copiilor

Competiţia ajută la dezvoltarea unor abilităţi importante: copilul învaţă să-şi formuleze scopurile, să le încadreze în timp, şi să susţină motivaţia şi voinţa pentru atingerea lor. De exemplu, dacă un copil va pariticipa la un concurs de matematică, el va şti când se desfăşoară concursul, ce teme are de pregătit, care sunt competitorii principali, şi ce fel de probleme trebuie să rezolve.

Competiţie şi cooperare

În dezvoltarea copiilor sunt binevenite competiţiile între echipe. Făcând parte dintr-o echipă, ei sunt motivaţi să obţină performanţe cât mai bune, însă nu sunt lăsaţi să uite valorile cooperării cu ceilalţi. Făcând parte dintr-o echipă, vor afla că depind de realizările celorlalţi, de abilităţile de a comunica şi de a colabora cu ei. Vor înţelege din propria experienţă că nimeni nu e bun la toate, că sarcinile de grup trebuie împărţite eficient între membrii grupului, că cineva trebuie sa aibă grijă să coordoneze activitatea de grup, ca orice conflict în interiorul grupului scade performanţa întregului grup şi reprezintă o irosire a timpului şi a resurselor.

Cercetarile arată un declin al stimei de sine în trecerea de la copilărie la adolescenţă. În mare parte, declinul se datorează sistemului educaţional şi comparaţiilor repetitive defavorabile cu colegii de aceeaşi vârstă.

Efectele negative ale competiţiei

Frica de eşec este unul dintre efectele nesănătoase ale unui mediu competitiv. Dacă aveţi un copil isteţ şi cu multe abilităţi, însă se desurajează uşor şi este anxios înainte de examene, mai ales dacă acestea presupun examinarea de către necunoscuţi, atunci gândiţi-vă la modalităţi de a-l ajuta să se evalueze corect şi realist. Explicaţi-i că nimeni nu este perfect, că toată lumea face uneori greşeli, şi supravegheaţi-vă tonul cu care îi vorbiţi când greşeşte. Dacă vă descărcaţi frustrările asupra lui folosind ca pretext un rezultat prost, opriţi-vă. Vă pregătiţi copilul pentru o viaţă trăită sub stresul de a nu face vreo greşeală şi de a nu supăra pe cineva. Iar problemele voastre reale nu se vor rezolva in acest fel!

Articolul a fost publicat in revista Unica, 2010