Parintii au propriile principii care ii ghideaza atunci cand le cumpara lucruri copiilor:

• “lasa, sa aiba el tot, ca destul am suferit eu”;
• “sa aiba tot ce au ceilalti copii si chiar mai mult, ca sa porneasca in viata cu un sentiment de incredere”;
• “sa aiba tot ce e mai bun”;
• “sa nu duca lipsa de nimic”.

Aceste criterii sunt destul de vagi si uneori nu sunt constientizate, iar efectele lor pot fi neasteptate. De multe ori un copil va avea camera plina de jucarii, insa va fi mai degraba imbufnat decat in al noualea cer; sau va avea cele mai frumoase si scumpe haine, insa nu va indrazni sa se apropie de alti copii de varsta lui si sa le propuna sa se joace impreuna. Se va supara rau cand nu va primi jocul pe care l-a vazut la un prieten, si va renunta la el dupa o jumatate de ora dupa ce l-a primit, atras de un alt joc nou. Va refuza sa imparta cu alti copii masinutele sau papusile, si asftel nu se va implica in jocurile interactive. Cele mai bune intentii ale parintilor pot conduce la efecte nedorite asupra caracterului si dezvoltarii psihice a copilului, motiv pentru care este bine sa fie respectate cateva reguli simple.

Cumpararea hainelor este diferita de cumpararea jucariilor, asa ca vom aborda separat cele doua procese.

Cum le cumparam haine

Hainele au in primul rand un rol functional: ajuta reglarea temperaturii corpului. De-a lungul timpului, ele au dobandit si rolul de a arata statutul social, iar mai nou au si un rol estetic, influentat puternic de tendintele modei. Rolurile secundare devin importante abia in adolescenta, o data cu aparitia intereselor romantice. Daca simtim nevoia sa ii cumparam copilului haine cat mai scumpe sau cat mai moderne, este din cauza ca proiectam asupra copilului propriile noastre nevoi legate de statut sau imagine de sine. Daca ne reintoarcem la nevoile reale ale copilului, trebuie sa avem grija sa fie imbracat relativ asemanator cu prietenii sai cei mai buni, ca sa ajutam dezvoltarea sentimentului de apartenenta la grup. Spre exemplu, daca prietenii sai poarta haine cu desene de un anumit fel, este bine sa acceptam acest lucru si sa respectam dorintele copilului. Totusi, daca tendintele grupului sunt impotriva propriilor noastre valori, merita sa ne gandim de doua ori. Pe de o parte, daca il imbracam diferit, exista riscul sa se simta respins si chiar exclus din grup. Pe de alta parte, daca grupul stimuleaza violenta copilului sau accentueaza sentimentul superioritatii si aroganta fata de alti copii, este de datoria noastra sa il protejam de aceste efecte. Copilul poate suferi momentan, si se poate supara pe noi, si nu ne putem astepta ca el sa inteleaga consecintele pe termen lung ale unui anumit comportament.

Este bine sa cumparam haine impreuna cu ei, insa nu la intamplare. Parintele selecteaza mai multe variante care i se par potrivite, si copilul poate alege ceea ce ii place mai mult, dintre aceste variante. Astfel el se va simti respectat si implicat, totusi va respecta deciziile parintilor. Se pot face exceptii uneori, si putem lasa copilul sa-si aleaga singur haine. Daca suntem nemultumiti de alegerea lui, este bine sa avem o discutie ulterioara despre criteriile lui, si sa folosim acest pretext pentru a-i educa gusturile si perceptiile despre lume. Daca de exemplu isi alege o haina nu pentru ca ii place, ci pentru ca stie ca astfel va fi in centrul atentiei, sau pentru ca apartine unui anumit brand, putem sa il ajutam sa isi clarifice si sa isi respecte propriile preferinte. Acest proces educativ este simplu daca parintii au ei insisi o relatie echilibrata cu hainele si nu sunt excesiv de preocupati de ele.

Cum le cumparam jucarii

Jucariile au doua roluri, egale ca importanta: primul rol este emotional, de a produce copilului o surpriza placuta si intensa; al doilea este un rol educativ, de a stimula dezvoltarea copilului.

Pentru asigura primul rol, merita sa stim cand oferim jucarii si de cate ori. Pentru al doilea, trebuie sa stim ce fel de jucarii se potrivesc diferitelor varste si temperamentului copilului.

Este bine sa le cumparam copiilor cadouri in momente speciale: de ziua lor, la sarbatori precum Craciunul, Pastele, Mos Niculae, cand parintii revin din vacanta; astfel, ei anticipeaza momentul fericit al primirii si se bucura deja cu mult timp inainte. Chiar daca unele familii nu au nevoie sa planifice finantele si sa stranga din timp bani pentru jucariile mai costisitoare, este bine sa nu ofere copilului prea des jucarii. Este adevarat ca el va beneficia de pe urma lor, insa va disparea treptat sentimentul de bucurie legat de ele. Stiind ca poate avea orice, oricand, jucariile nu vor mai fi investite emotional. Copilul nu se va mai atasa de ele si se va desparti foarte usor de unele abia primite pentru altele noi, diferite. Nu va mai anticipa saptamani la rand momentul cand va primi cadoul mult dorit. Jucariile vor avea treptat doar rol functional.

Sa ne imaginam situatia unui adult care iubeste ceasurile. Daca isi va cumpara un ceas ori de cate ori isi va dori unul, va avea la un moment dat o camera plina de ceasuri, si va fi greu sa spuna care ii place mai mult. Chiar si-ar pierde rabdarea de a le trece in revista pe toate. Pe de alta parte, daca are o colectie de ceasuri care ii da voie sa si le aminteasca pe fiecare in parte chiar si cu ochii inchisi, si fiecare este legat de un moment special din viata lui, va avea preferinte clare si fiecare ii va da o stare emotionala puternica si diferinta. Ceasurile nu se diferentiaza intre ele doar prin marca si design. Fiecare ceas in parte este un obiect incarcat de emotii si semnificatii. Unul inseamna “m-a iubit atat de mult, nimeni nu imi oferea atata tandrete si liniste”, altul e “primul ceas luat din banii mei, am strans bani luna de luna, ce vremuri!”. Unul are doar valoare afectiva, desi gusturile noastre s-au schimbat de mult, iar altul ne salveaza dintr-o stare trista ori de cate ori il contemplam. Relatia copiilor cu jucariile este relativ asemanatoare. Copilul poate fi nedespartit de o jucarie de plus uzata si veche, care ii este un prieten de nadejde si langa care adoarme linistit. Cand jucariile sunt mereu inlocuite cu unele mai colorate, mai mari, mai frumoase, el va anticipa aceasta schimbare, si fiecare jucarie va fi primita cu o bucurie de moment, urmata de asteptarea alteia.

Pentru a respecta rolul educativ al jucariilor, este important sa planificam din timp momentele cand cumparam jucarii, si sa ne gandim atent ce nevoi fizice, emotionale si mentale are copilul la varsta la care se afla: i-ar prinde bine mai degraba o bicicleta sau un trenulet, ceva in intregime nou sau ceva ce mai are? Jucariile trebuie alese in functie de posibilitatile de dezvoltare specific varstei, pentru a stimula coordonarea, atentia sau imaginatia copilului.

Uneori, rar, este bine sa lasam copiii sa-si aleaga singuri jucariile. Chiar daca ei aleg jucarii nepotrivite, de regula pe cele care le stimuleaza mai puternic vazul sau auzul, se vor bucura mult de propriile alegeri. Mai tarziu, vor invata sa fie mai responsabili cand fac alegeri, pentru ca se vor obisnui sa le inteleaga consecintele.

5 sfaturi practice pentru daca mergeti la cumparaturi impreuna cu copilul

1. E bine sa evitati sa ii spuneti in public copilului ca “nu” va primi o jucarie. O varianta este sa ii explicati ca va primi jucaria mai tarziu, de exemplu cand va veti primi salariul; o alta posibilitate este sa il implicati pe copil sa aleaga dintre mai multe jucarii.
2. Luati o suma limitata de bani cu voi, si spuneti-i copilului ce cumparaturi aveti de facut din suma respectiva. Astfel il ajutati sa inteleaga valoarea banilor.
3. Vorbiti-i copilului calm, chiar daca face o scena in magazin. Se va linisti mai repede decat daca ii veti vorbi autoritar sau chiar rastit. Nu il amenintati ca il veti pedepsi, caci veti pune gaz pe foc.
4. Amintiti-va ca dorintele copilului sunt naturale, nu reprezinta o lipsa de respect. Este bine sa nu se simta vinovat pentru ele. Mai tarziu, vor sta la baza formarii vointei si urmaririi scopurilor personale.
5. Mergeti la magazine de jucarii care au si un loc de joaca. Daca poate folosi si atinge jucariile, va fi mai usor sa renunte la dorinta imperioasa de a le lua cu el acasa. Promiteti-i sa reveniti la aceste locuri de joaca din cand in cand.

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2011

]]> http://www.nlpinformal.ro/blog/2012/05/746/feed/ http://www.nlpinformal.ro/blog/2012/05/cinema-therapy/ http://www.nlpinformal.ro/blog/2012/05/cinema-therapy/#comments Wed, 16 May 2012 08:28:14 +0000 admin http://www.nlpinformal.ro/blog/?p=721 Filmele au un mare merit: deşi preferăm unul din personaje şi ne identificăm cu povestea lui, percepem şi perspectivele celorlalte personaje din scenariu, mai uşor decât în viaţă. Actorii îşi interpretează rolurile convingător şi expresiv, şi ne ajută să vedem şi acele aspecte pe care ne-am dori să le ignorăm. În viaţa cotidiană, oamenii ştiu foarte bine să îşi ascundă emoţiile, chiar faţă de ei înşişi. Spre exemplu, cineva e implicat într-o ceartă, însă îşi neagă suferinţa şi furia, şi prin urmare poate părea foarte rece şi îndepărtat de situaţie, ca şi cum nu i-ar păsa. Totuşi, dacă nu mai este nimeni în jur şi nu se mai simte obligat să îşi controleze sentimentele, poate izbucni în lacrimi şi poate lăsa să i se citească pe chip multă durere, furie sau disperare. Într-o lume cu măşti, vedem doar suprafaţa şi e uşor să ne înşelăm în privinţa gândurilor şi sentimentelor reale ale celorlalţi. Avem nevoie de o fină înţelegere psihologică pentru a trece dincolo de aparenţe. Filmele bune ne arată cu suficientă precizie ceea ce ascund oamenii – speranţele, fricile nemărturisite, jocurile şi intenţiile. Ne arată de asemenea ca şi noi suntem ca toţi ceilalţi, deloc diferiţi.

Filme precum “Revolutionary road” sau “Closer” arată dificultăţile de relaţionare ale unei întregi generaţii, şi oricine se poate recunoaşte măcar parţial într-unul dintre personaje.

Filmele sunt terapeutice – în sensul că fac bine – pentru că ajung în universul bine ascuns al unui om şi îi transmit un mesaj reconfortant: “Nu eşti singurul cu astfel de probleme. Situaţia ta nu e atât de rea, şi nici nu e lipsită de speranţă”. Despre psihoterapie se spune că nu funcţionează pentru clienţii care nu au avut o relaţie bună cu mama lor, pentru că ei nu pot stabili o relaţie de încredere cu psihoterapeutul, şi nu pot vorbi deschis despre problemele lor. Filmele pot depăşi această rezistenţă, şi pot suplini o vreme rolul unui specialist. Desigur, cand vizionarea filmelor face parte integrată din psihoterapie, este mai sigur că mesajele sunt înţelese corect şi nepărtinitor.

Există şi filme care dau soluţii potrivite pentru ieşirea din anumite crize, când acestea nu sunt grave. Spectatorilor li se arată modalităţi de recăpătare a stimei de sine, de comunicare a emoţiilor proprii, de refuz de a ramâne într-o situaţie abuzivă, de perseverenţă în păstrarea unei atitudini constructive. Cele două filme care o au ca eroină pe Bridget Jones oferă, cu umor şi inteligenţă, o viziune plină de speranţă pentru femeia modernă, cu o stimă de sine scazută, veşnic comparându-se cu alte femei şi într-o luptă constanta şi disperată de a arăta ca în paginile revistelor glossy. În acelaşi stil, găsim filme potrivite pentru situaţii de divorţ, de trădare, de adaptare la venirea pe lume a copiilor, şi pentru orice fel de situaţii problematice.

]]> http://www.nlpinformal.ro/blog/2012/05/cinema-therapy/feed/ http://www.nlpinformal.ro/blog/2012/05/relatiile-reinnodate-%e2%80%93-complacere-sau-provocare/ http://www.nlpinformal.ro/blog/2012/05/relatiile-reinnodate-%e2%80%93-complacere-sau-provocare/#comments Mon, 14 May 2012 21:41:08 +0000 admin http://www.nlpinformal.ro/blog/?p=697 Cu siguranta sunt la moda. Multi oameni, in prezent, trec prin etape in care cred ca nu mai au nimic de impartit sau ca s-au saturat de toanele si pretentiile partenerului/partenerei, pentru ca la scurta vreme – zile sau chiar ore – sa simta ca nu pot trai fara celalalt si ca vor inapoi viata lor de cuplu.

Au luat-o oamenii razna cu totii? Sufera toata lumea de lasitate sau confuzie? Suntem cu totii nehotarati si azi vrem ceva, maine altceva? Visam cai verzi pe pereti acolo unde de fapt e fuga de plictiseala sau efort? Ne e dor de adolescenta cu visele ei inocente sau pasionale si cu lipsa de griji si de traume? Este posibil sa fie un fenomen psihologic care de fapt sa aiba un sens bun si sa echivaleze cu un proces de maturizare colectiva?

Psihologii specializati pe terapii de cuplu, cu experiente bogate in lucrul cu diversele tipuri de relatii formate in ultimele decenii, ar zice ca este un proces extrem de interesant. Sunt puse sub semnul intrebarii toate regulile traditionale legate de relatii, roluri masculine si feminine, roluri parentale, responsabilitati, emotii , intimitate si spatiu personal.

Ei afirma ca sunt absolute necesare cateva transformari psihologice pentru ca un barbat si o femeie sa aiba sansa unei relatii armonioase in doi. In ultimele decenii, femeia a tins sa se identifice cu atributele masculine, dezvoltandu-si tot mai mult forta sociala, ambitia, capacitatile mentale si curajul. Aceste capacitati insa s-au dezvoltat in detrimentul laturii sale femninine, care a ramas ignorata, ascunzand nevoi afective foarte puternice, dar si multa suferinta si agresivitate. Femeile proiecteaza aceste sentimente respinse in relatiile cu partenerii. Ele se indragostesc doar de parteneri “nepotriviti” care le tradeaza, neglijeaza sau abandoneaza pentru ca psihologia lor interna este “nepotrivita”. Emotiile trebuie aduse la suprafata cu grija si prelucrate, intr-un mediu suportiv de specialitate, sau in relatii interpersonale foarte calde si tolerante.

Barbatii, la randul lor, se identifica mai degraba cu atributele feminine ale grijii si nevoii de armonie si de compasiune – care conduc la dificultatea de a tolera suferinta celor dragi. Desi sunt buni si iubitori, psihicul lor masculin este mai degraba neevoluat, traditional, si se manifesta prin multiple constrangeri si sentimente de vinovatie intense ori de cate ori cei din jur ii resping sau le reproseaza ceva. Psihicul masculin nu poate intelege clar distinctia dintre suferinta reala pe care o provoaca ei celor din jur, si suferinta care li se arunca pe umeri nejustificat si nedrept. Lipsiti de curaj si autoritate, ajung sa nu mai stie ce decizii sunt cele potrivite, si sa oscileze nehotarati si confuzi intre diverse toane si idei fixe ale celor din jur.

Din aceasta combinatie de psihologie masculina si feminina rezulta tipul de relatie de cuplu contemporana. Femeia ia decizii in aparenta rationale, insa bazate pe emotiile ei reprimate de furie si minus afectiv, iar barbatii se lasa condusi de partenerele lor in plan extern, in timp ce in interior incep sa se simta lipsiti de masculinitate si sa aiba izbucniri episodice agresive. Cand cei doi devin un pic mai echilibrati, relatia incepe sa dea primele semne de zdruncinare. Femeia devine in mod vizibil dominatoare si rautacioasa, si din ce in ce mai rece. Prietenelor sau familiei le poate arata totusi latura ei emotionala, astel incat toata lumea din jur o compatimeste si o considera neinteleasa. Barbatul isi gaseste posibilitati de manifestare a fortei masculine in afara cuplului, in relatii sexuale sau romantice pentru care se simte foarte vinovat.

Totusi, aceste procese care in aparenta ascund lipsa de iubire pot reaprinde focul pasiunii in relatia de cuplu. Femeia a devenit mai feminina, barbatul mai masculin, si acum cei doi au mai multa forta si intelepciune sa reinceapa relatia de unde o lasasera cand au aparut problemele. Aceasta prima reinnodare a relatiei este una benefica si cei doi parteneri pot trece efectiv printr-o etapa de re-indragostire. Ei sunt doi oameni care s-au redescoperit pe sine si acum se pot descoperi si reciproc.

Putine cupluri, totusi, dupa aceasta prima zdruncinare, s-au maturizat suficient cat vechile obiceiuri si tendinta spre comoditate sa nu preia din nou controlul. Dupa cateva saptamani sau luni de dragoste autentica, cuplul recade in apatie, frustrari, incercari de dominare, tentative de tradare.

Provocarile acum sunt mai mari, pentru ca distanta psihologica s-a accentuat. Emotiile femeii sunt mai aproape de suprafata, insa ea face greseala sa-l considere pe partenerul ei responsabil pentru tot echilbrul sau emotional. De multe ori, ajunsa in aceasta etapa, femeia se simte foarte umilita, si isi blocheaza complet zona emotionala. Nu va mai darui nimic in relatie. Eventual, daca apare un alt partener din afara, care pare sa o aprecieze si sa o admire, ea se va redeschide emotional in noua relatie. Atat timp insa cat considera ca toate emotiile ei neplacute depind de partener, va continua sa intalneasca parteneri nepotriviti. Intrebarea corecta pe care trebuie sa o aiba in minte, atunci cand se simte jignita, este: “Eu ii daruiesc ceea ce el are nevoie? Eu il sprijin? Eu il admir? Eu ii ofer lui ceea ce ii cer?” Aceste intrebari ajuta femeia sa faca schimbarilepsihice necesare si sa iasa de sub identificarea cu masculinitatea ei. Ea va redeveni mai feminina si va reinvata sa daruiasca, nu doar sa pretinda.

Barbatul, in aceasta etapa, isi pierde aproape total atractia sexuala fata de partenera sa. Poate renunta complet la sexualitatea sa, devenind un barbat lipsit de forta masculina, supus si cuminte, care se va teme tot restul vietii de “gura” sotiei. Uneor, el va ramane masculin in activitatea intelectuala legata de munca sa, in iesirile “cu baietii”, sau in zona sporturilor practicate, eventual cat mai extreme. Ar putea de asemenea sa fie atras intens de o alta femeie, care sa-l ajute sa-si redescopere calitatile masculine, forta, curajul, si claritatea mentala. Aceasta partenera trebuie sa fie lipsita de trauma emotionale, pentru a-i da voie barbatului sa se redescopere si sa isi afirme personalitatea fara sa se simta vinovat si fara sa se teama la fiecare pas ca raneste pe cineva. Fara experimentare, nimeni nu poate face alegeri pe care sa si le asume cu adevarat. Un barbat are nevoie sa invete cum sa selecteze o partenera datorita vointei sale, nu datorita confortului sau nesigurantei.

Relatiile de cuplu, in aceste etape ale maturizarii, imbraca nenumarate forme. Nimic nu este previzibil pana cand ambii parteneri isi construiesc un echilibru mental si emotional propriu. Ei pot parcurge acest traseu impreuna, daca fiecare este dispus sa isi priveasca in fata zonele de psihic nedezvoltate si sa le prelucreze. Ei au nevoie, pentru inceput, de un consilier de cuplu foarte bun. Cand incep sa inteleaga mai clar procesul, pot sa-l sustina singuri, cu multa iubire, toleranta, compasiune, perseverenta. Drumul nu e usor. Daca sunt atenti, ei vor sesiza cand stau impreuna pentru ca s-au resemnat sau se amagesc (”pentru copil”, “nu pot gasi ceva mai bun”, “nu exista ceva mai bun, toata lumea stie”, “nu merit mai mult, sunt norocos ca am ceea ce am”), fie pentru ca inca nu s-au dat batuti, pot vedea toate trasaturile frumoase ale partenerului/partenerei si inca viseaza la posibilitatea unei relatii autentice si spontane intre ei.

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2010.

Intr-o lume in care oamenii ar fi rationali, comunicarea si relationarea ar fi simpla. Reactiile celorlalti ar fi previzibile si anxietatea sociala inexistenta. Cand ai avea ceva de comunicat, fie si unei persoane situate pe o pozitie de autoritate, ai merge si i-ai comunica simplu si direct ideile tale. Daca nu ar intelege ce ii spui, te-ai astepta sa iti puna intrebari de clarificare. Daca nu ar fi de acord cu tine, te-ai astepta sa isi exprime direct dezaprobarea si nu ti-ar fi frica de eventuale consecinte neplacute. In prezent oamenii sunt mai degraba emotionali, si orice relatie este imprevizibila. Ratiunea nu are decat putin de-a face cu comunicarea. Sau invers. Mesajele verbale sunt distorsionate, adeseori putem vorbi despre mesaje ascunse, si e nevoie sa facem un efort de decodificare sau de analiza de text ca sa intelegem ce vrea sa spuna celalalt. Apoi, facand acelasi joc al sensurilor si riscurilor asumate, ne stoarcem creierii sa descoperim cum sa transmitem un mesaj ca sa ajunga la celalalt si sa obtinem raspunsul intentionat.

Din experientele legate de relatiile dificile si imprevizibile s-au nascut abordarile psihologiei inverse. Daca spunand direct un lucru obtinem reactii nedorite, poate vom obtine reactiile dorite spunand exact pe dos. De exemplu, poti avea un manager care insista sa iti verifice activitatea, care de fiecare data vine cu sugestii si comentarii critice neasteptate si ai senzatia ca iti pandeste orice greseala. Daca vei cauta adevarata motivatie a comportamentului sau, iti vei da seama probabil ca doreste sa fie respectat, ca este nesigur emotional, si ca se teme sa nu se intample ceva rau pentru care sa fie el tras la raspundere. Tu, pe de alta parte, ti-ai dori sa aiba incredere in tine, sa nu se mai amestece in munca ta, sa nu te mai intrerupa in moment nepotrivite, si mai ales sa iti aprecieze realizarile.

Daca ii spui direct ce te deranjeaza, probabil managerul tau va gandi ca nu ii respecti capacitatile de manager si ca ii sabotezi autoritatea. Nu va auzi informatia ta si punctul tau de vedere, ci va raspunde emotional interpretand afirmatiile tale drept ostile. Prin urmare, daca vrei sa iti atingi scopul si sa il determine sa aiba incredere in tine sis a iti aprecieze eforturile, este recomandat sa te duci tu singur sa-i ceri parerea inainte sa vina el sa te verifice. Poti de asemenea sa il deranjezi tu in moment nepotrivite, inainte de intalniri importante sau cand nu are timp pentru tine. Atunci se va relaxa, nu se vor mai activa mecanismele de aparare si va putea sa vada cu adevarat meritele tale profesionale. La urma urmei, vrea acelasi lucru pe care il vrei si tu: apreciere pentru munca lui.

Daca incerci sa relationezi cu un coleg aflat pe o pozitie de egalitate, si ai incercat deja sa il convingi sa indeplineasca o activitate, iar rezultatul a fost fie unul de refuz direct, fie de amanare constanta, pregateste-te pentru o abordare inversa. Nu ii mai reprosa lipsa de cooperare. Poarta-te ca si cum totul ar fi in regula. Apoi gandeste-te la activitatile pe care tu trebuie sa le faci in relatia cu acel coleg si inceteaza sa le faci sau amana-le, exact cum face el. Il vei ajuta astfel sa traiasca experienta pe care o traiesti si tu. Sunt multe sanse sa isi corecteze rapid comportamentul ca urmare a insight-ului. Va iesi din scenariul lui oricare ar fi, si va intelege ce inseamna rolul de coleg.

Atentie! Nu are sens sa folosesti psihologia inversa, daca interlocutorul tau are reactii logice si poti sa comunici direct ceea ce simti si sa ceri ceea ce ai nevoie. Folosim aceste strategii doar cu oamenii care sunt foarte susceptibili la orice seamana ordin sau indicatie, care nu suporta sa li se spuna ce sa faca. Ei nu vor asculta continutul comunicarii, ci vor fi preocupati sa iti demonstreze ca sunt mai puternici ca tine. Daca le folosim cu oamenii rationali exista riscul sa cream neintelegeri si confuzii. Sugestie: in orice relatie este mai bine sa incercam sa comunicam direct si doar in caz de esec sa incercam strategii indirecte.

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2011.

Se considera normal si bine ca o femeie sa se casatoreasca si sa se aseze la casa ei. Pentru a-si indeplini aceasta datorie, e de asteptat ca ea sa fie blanda si toleranta, sa accepte cu intelepciune minusuri le din casnicie, de la infidelitati discrete pana la jigniri verbale si violenta fizica.

Valorizarea casniciei este atat de mare, incat nu de mult am asistat la fenomene ciudate precum mariajul lui Michael Jackson cu Lisa Marie Presley. Lumea intreaga a celebrat iubirea perfecta a celor doi, in timp ce problemele si nepotrivirile dintre ei erau ascunse cu grija. Chiar si Madonna, atat de curajoasa si independenta, si-a cautat fericirea in varianta traditionala “married with children”, alaturi de mai tanarul Guy Ritchie.

Nenumaratele esecuri publice ale celebritatilor, nenumaratele divorturi ale tuturor celor din jur nu au reusit totusi sa distruga speranta femeilor ca vor intalni barbatul potrivit , il vor cuceri si vor avea o viata fericita pana la adanci batraneti. Forta de care fiecare femeie da dovada in urmarirea acestui vis este demna de admiratie, si in acelasi timp greu de explicat.

Cu siguranta, valorile colective traditionale au un cuvant greu de spus in dorinta femeilor de a se casatori. Femeia a depins sute de ani de un barbat. Ea se muta din interiorul familiei in care se nastea in interiorul familiei sotului. Trebuia sa fie ascultatoare, sa respecte cerintele si ordinele; uneori era vanduta pentru cateva animale, alteori era luata de sotie in masura in care primea ca zestre o bucata de pamant. Devenea, fara sa i se ceara parerea, o mana de lucru si o purtatoare a copiilor. Nu avea dreptul sa ia decizii de una singura, sau sa comenteze parerile barbatilor. In aceste context, ea si-a dezvoltat capacitatile de a se face placuta si de a-si exercita influenta fara sa foloseasca vreun cuvant. A invatat sa seduca, sa aiba rabdare, si sa isi ascunda emotiile, mai ales furia. Totusi, a invatat si ca nu poate avea o existenta separata de cea a barbatului, ca nu este posibil sa functioneze ca o fiinta autonoma.

Anii au trecut, si femeile au capatat multe drepturi sociale si politice. Acum au acces la educatie in egala masura ca si barbatii, si pot sa ia singure orice decizie legata de viata lor. Ele si-au castigat chiar dreptul de a avea o viata sexuala in afara casatoriei, o data cu aparitia contraceptiei. Libertatea femeii moderne este aproape de neimaginat. Totusi, pe plan psihologic, schimbarile nu au tinut pasul cu posibilitatile. Orice femeie are in fundal imaginea parintilor sai care isi doresc mai mult ca orice ca ea sa se casatoreasca si sa le faca nepoti. Este expusa unui model social care valorizeaza casatoria – model care transpare in toate comediile romantice, pe copertile revistelor pentru femei, in susotelile colegelor de birou sau in invitatiile la nunta care se inmultesc semnificativ pe masura ce prietenele sale se apropie de varsta de treizeci de ani. Intr-o lume care poate alege orice stil de viata, toata fericirea pare sa graviteze in jurul acestui eveniment central.

Femeile casatorite par sa aiba o aura magica in jurul lor. E ca si cum viata le-ar fi deschis o usa si le-ar fi impartasit cateva secrete. Trecand prin acest ritual initiatic, chiar si identitatea lor se schimba. Nu intamplator, societatea impune in acest moment schimbarea cartii de identitate. Statul sustine formarea cuplului, biserica o sustine, bancile o incurajeaza, spitalele de maternitate au formalitati mai simple pentru declararea copiilor nascuti intr-un cuplu casatorit.

Privind lucrurile intr-un mod mai pragmatic, femeile isi doresc sa se marite pentru ca aceasta este cea mai mare oportunitate de a-si schimba stilul de viata in bine. Ele, daca fac o “partida buna”, pot deveni peste noapte mai bogate, pot sa-si schimbe locuinta, prietenii si toata perspective asupra viitorului. Pot intra intr-un mediu mai rafinat, mai intelectual, mai placut. Pot in sfarsit sa se simta in siguranta, protejate si iubite, asa cum nu s-au simtit niciodata in cadrul familiei din care provin. Cenusareasa, atat de oropsita de viata, are sansa de a ajunge peste noapte la palat.

Aspectele pragmatice par sa domine nevoile romantice. Desigur, este de dorit ca printul sa fie si tanar, si seducator, si politicos. Dar daca este doar tanar, seducator, politicos, dar lipsit de puterea sociala si de capacitatea de a-i oferi femeii siguranta dupa care ea tanjeste, sunt multe sanse ca ea sa se convinga ca nu el e cel mult asteptat. Femeia refuza sa isi lege viata de cineva cu un statut profesional sau material sub cel pe care il detine deja. Iubirea trebuie sa conduca la palat, doar aceasta este iubirea pe care o stie de mica din basme.

S-ar putea crede ca femeia are doar de castigat urmarind in acest fel sa se casatoreasca. Totusi, pretul platit este unul mare. Decizia in privinta casatoriei o ia barbatul, asa incat femeia, cu toate libertatile ei afisate, se regaseste intr-o pozitie de dependenta fata de barbat. Se regaseste in pozitia in care nu poate sa fie ea insasi, de teama sa nu isi indeparteze partenerul. Isi reprima, ca in vremurile vechi, propriile pareri si mai ales furia. Daca nu este ceruta de nevasta, simte ca este vina ei, ca nu este suficient de frumoasa sau atragatoare sau inteligenta. Se stabileste intr-o pozitie de asteptare a deciziei lui. Iar pretul platit de el pentru aceasta injosire a ei, atunci cand el “a ales-o”, este trecut sub tacere. Sau exprimat mai in gluma mai ironic la o bere, sau in cabinetul consilierului.

Femeia este la fel de puternica precum barbatul, in prezent. Ea este in acelasi timp mai romantica, si este dispusa sa renunte la o parte din puterea ei pentru a trai in rolul printesei. Este dispusa sa pretinda ca e slaba, sa se lase ghidata si protejata de el, sa poarte haine si incaltari incomode de dragul lui, sa il astepte cu o masa calda si sa ii alunge supararile zilei cu un zambet. Ea face greseala sa creada ca oficializarea relatiei este o garantie a acestui vis. Nu dorinta este gresita, ci modul prin care femeia se asteapta sa o indeplineasca. Femeia vrea sa traiasca un vis, intr-o forma precisa, si se trezeste prizoniera a unei realitati care nu seamana cu visul.

Totusi, acest vis al unei vieti impartasite cu un suflet pereche este atat de puternic in psihicul ei, incat nu se va resemna pana nu va gasi formula de a-l materializa.

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2011

Ziua 15. „Nu!”, astazi sunt egoista!

“Prietenul la nevoie se cunoaste” spune un proverb, pe buna dreptate. E bine sa fii alaturi de prietenele tale atunci cand iti cer ajutorul, sau atunci cand intuiesti ca trec printr-o pasa proasta. Insa din cand in cand ai nevoie sa-ti incarci propriile baterii. Azi poti sa spui „nu” daca nu poti sa faci serviciile pe care ti le cer prietenele tale, fara sa te simti vinovata. Incearca sa le explici ca ai nevoie de aceasta zi doar pentru tine. Acorda-ti momente de liniste si relaxare pe parcursul zilei, in care sa te deconectezi de toate preocuparile!

Efect: vei vedea ca nu e un capat de lume daca uneori te retragi in cochilia ta, ca sa te refaci dupa o perioada aglomerata. Partea buna este ca, dupa ce ti-ai incarcat bateriile, o sa-ti fie mult mai simplu sa le acorzi prietenelor tale atentie si sa le faci servicii.

Ziua 16. Poarta cu tine un mesaj important!

Stabileste ce atitudine ai vrea sa dezvolti fata de tine sau fata de ceilati! De exemplu, poate fi una de genul “sunt o peroana valoroasa, chiar daca mai gresesc uneori” sau “chiar daca cineva ma jineste, e greseala lui, nu a mea”. Scrie aceste mesaje pe biletele pe care sa le plasezi apoi in locuri unde sa le vezi usor. Poti sa le strecori in geanta sau intr-un sertar pe care il deschizi des. Recitind mesajul de mai multe ori, ti se va intipari in minte si iti va aparea spontan in situatiile in care ai nevoie sa ti-l reamintesti.

Efect: principala dificultate atunci cand incercam sa ne schimbam este ca ne pierdem in multimea de preocupari si griji cotidiene. Mesajele repetate ne ajuta sa ramanem focalizati pe schimbarea dorita.

Ziua 17. Cand esti incordata, respira adanc, umplandu-ti plamanii cu aer!

In momentele de tensiune, sub privirile critice ale colegilor sau ale partenerului de cuplu, ne dorim sa ne teleportam undeva departe. Avem tendinta sa ne facem mici si sa nu mai respiram. Respirand profund de cateva ori, ne recentram, si scapam de dorinta imperioasa de a fugi. Ne vom gasi mai usor cuvintele potrivite, si vom avea mai multe sanse sa facem o impresie buna. De cate ori iti aduci aminte, pe parcursul zilei, respira adanc!

Efect: Vei dobandi mai multa energie, si vei avea o stare mai buna. Dupa o perioada de exersare, tehnica iti va fi la indemana cu usurinta, in situatiile dificile.

Ziua 17. Adreseaza-le colegilor tai cuvinte placute!

Chiar daca ai ceva de criticat, opreste-te o secunda si gandeste-te ce o sa obtii daca ridici tonul si acuzi. Atmosfera o sa devina tensionata, probabil o sa-si aminteaca si ei ce au sa-ti reproseze. Relatia voastra, in loc sa se imbunatateasca, va avea de suferit. Ca sa indrepti lucrurile si sa-i faci pe colegii tai mai grijulii, e mai bine sa le spui ce au facut bine si apoi ce au de indreptat. Fa-ti un obicei zilnic din a le multumi colegilor tai pentru serviciile pe care ti le fac, fie ele cat de mici!

Efect: vei descoperi un principiu important al succesului, cel conform caruia iti atingi scopurile mult mai repede cand ai colaborarea celorlalti.

Ziua 19. Rasfata-ti partenerul!

Spune-i tot ce apreciezi la el, fa-i complimente, vorbeste-i despre calitatile lui, spune-i in ce fel te ajuta cand ai nevoie! Nu te teme ca s-ar putea sa si-o ia in cap. Maine o sa poti sa-i spui si ce te deranjeaza la el. Insa azi ajuta-l sa simta cat e de special si de important in viata ta. Unul dintre cele mai importante lucruri din viata unui om este sa le multumeasca persoanelor dragi pentru tot ce i-au oferit. Poti sa incepi cu un sms matinal, apoi strecoara-i o scrisoare de multumire in buzunar, lipeste un mesaj pe frigider, sau roaga un prieten sa-l sune si sa-i spuna cat e de important pentru tine.

Efect: vei constientiza ca daca ii spui cuiva lucruri bune si frumoase, acea persoana va incepe sa se poarte mai frumos. In timp, vei afla cat de mare este puterea ta de a-ti imbunatati relatiile.

Ziua 20. Pe ordinea de zi: petrecere in pijamale!

Oricat de bine e la petreceri sau in cluburi, o petrecere intre fete e ceva cu totul aparte. Pijamale, chicoteli, secrete picante, toate acestea fac o atmosfera memorabila. Te poti prosti in voie, fara sa-ti faci grijile care apar automat cand in camera sunt „ei” si te privesc. Puteti sa jucati “adevar sau provocare”, sa va bateti cu pernele, apoi puteti sa adormiti impreuna, ca in taberele din copilarie. Cand esti implicata intr-o relatie de cuplu, ai tendinta sa te indepartezi de prietenele tale, si din cand in cand merita sa faci ceva care sa va apropie din nou!

Efect: vei lasa putin deoparte seriozitatea si preocuparile vietii de adult. Vei descoperi copilul tau interior, si cat de important este sa-l lasi sa se exprime liber.

Ziua 21. Sarbatoreste relatia voastra!

Pe parcursul zilei, adu-ti aminte de momentele importante ale relatiei voastre. Rememoreaza momentul cand v-ati cunoscut, prima privire, prima atingere, primul sarut. Gandeste-te la toate momentele cand te-a surprins, cand te-a ajutat, cand ti-a zambit, cand te-a incurajat. Revezi in minte cand v-a prins ploaia sau cand ati stat impreuna pe plaja la mare. O sa fii surprinsa cand o sa zambesti cu drag chiar si la amintirea certurilor.

Efect: vei deveni mai toleranta, avand in minte toate momentele bune care va unesc. Iti vei aprecia mai mult iubitul, chiar si cand are o zi proasta.

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2006

Ziua 8. Cand te trezesti, spune-ti ca va fi o zi minunata!

Cand un copil deschide ochii dimineata, el sare din pat cu gandul la cum o sa se joace in ziua respectiva. Nu are nevoie de cafea sa se trezeasca. Ca sa regasesti o parte din spiritul copilariei, gandeste-te dis de dimineata, inainte sa deschizi ochii, la cate lucruri placute o sa faci de-a lungul zilei. Nu e nevoie sa ai ceva senzational in program. Construieste un film mental cu lucrurile marunte dar placute: micul dejun, o conversatie la telefon cu un prieten bun, muzica pe care o vei asculta. Facand acest lucru, vei fi surprins observand ca iti vei incepe ziua cu un alt tonus.

Efect: vei descoperi ca o zi nu e doar 1 zi, ci e formata din cateva sute de minute, fiecare plin de experiente de viata interesante.

Ziua 9. Infrunta-ti teama de privirile care te judeca!

Azi uita-te in ochii cat mai multor oameni! Priveste-o in fata pe casiera de la magazin, priveste-i pe trecatorii de pe strada, iar cand esti la masa in restaurant fa-ti special un drum pana la bar si paseste sigura pe tine, stiind ca esti privita. Adeseori cand ne simtim priviti ne simtim automat criticati. Oamenii care au o parere buna despre ei adora sa fie priviti. E cazul sa incepi si tu sa te bucuri de atentia celorlalti!

Efect: te vei privi prin ochii celorlalti, iti vei vedea mai usor calitatile care te fac unica. Vei vedea ca celorlalti nu le sar in ochi defectele tale, ci cele mai pregnante calitati ale tale! Vei invata cum sa-ti folosesti atuurile mai eficient.

Ziua 10. Ofera sprijinul tau unui coleg!

Uita-te in jurul tau prin birou si observa cine ar putea avea nevoie de ajutorul tau. Poate un coleg are nevoie de ceva simplu, ca de exemplu sa-i fotocopiezi niste materiale sau sa-i pui in ordine niste dosare, caz in care il vei ajuta sa salveze timp. Sau poate are nevoie efectiv de ajutorul tau profesional, de sfaturile si experienta ta. Ofera-i ajutorul intr-un mod natural, nu ca si cum o sa-ti ramana vesnic dator in urma acestui serviciu. Fa-l sa simta ca iti face pur si simplu pacere sa-l ajuti. Si fii linistita, serviciul tau va fi rasplatit, intr-un fel sau altul!

Efect: vei stabili mai usor conexiuni cu oamenii din jurul tau. Apoi vei vedea ca poti face acest lucru si pe strada, cu oameni abia cunoscuti, intr-un magazin. Vei depasi barierele care ne fac sa ne izolam si sa ne intrebam cum va reactiona cineva la cuvintele/faptele noastre.

Ziua 11. Foloseste sinceritatea pentru a crea o relatie mai apropiata cu prietenele tale!

Cand sunteti impreuna la o cafea, roaga-ti prietenele sa fie foarte sincere si sa-ti spuna pe rand un defect si o calitate. Pe urma convinge-le sa-ti dea si un sfat ca sa poti deveni o prietena mai buna. Poti fi sigura ca o sa faca si ele la fel, te vor ruga sa le spui si tu parerea pe care o ai despre ele. O sa fiti surprinse sa vedeti cat de mult o sa va apropie aceste cateva momente de sinceritate! De multe ori, o relatie se erodeaza datorita unor maruntisuri pe care nu avem ocazia sa le spunem.

Efect: vei invata sa-ti exprimi nemultumirile intr-un ambalaj frumos, asfel incat celalalt sa inteleaga ca nu il critici si sa nu devina arici. Vor creste sansele sa inteleaga reactia ta si nevoile tale, si data viitoare sa fie mai atent.

Ziua 12. Scrie o scrisoare fostului partener!

Chiar daca in aparenta ne despartim de un iubit, in inima noastra inca raman reprosuri si amintiri placute legate de relatia trecuta. Acestea influenteaza relatia actuala, putand deveni piedici serioase. De exemplu, daca nu l-am iertat pe fostul pentru ca ne-a tradat increderea si ne-a inselat cu o alta, sunt multe sanse sa-l banuim pe actualul partener ca se va purta la fel. Solutia: scrie-i o scrisoare fostului, in care sa-i spui tot ce ai sa-i reprosezi, ca si cum ar fi in fata ta. Pune pe hartie, cu grija, tot ce te-a durut, toate vorbele pe care n-ai indraznit sa i le spui la momentul respectiv. Poti eventual sa-i trimiti si lui scrisoarea, insa nu e obligatoriu!

Efect: te vei elibera de furie si de ura, care nu doar ca iti otravesc sufletul, dar iti afecteaza relatiile actuale. Vei regasi si vei repune in drepturi relatia trecuta, observand cate amintiri placute ai! Apoi te vei uita inainte cu mai multa incredere!

Ziua 13. Renunta la ceas, pentru o zi!

Toata lumea traieste dupa ceas, incercand sa inghesuie cat mai multe activitati intr-o zi, de frica de a nu rata ceva important in viata. Dormim dupa ceas, mancam dupa ceas, uitand ca timpul este o inventie menita sa ne ajute, si nu sa ne streseze. Azi poti face un experiment: nu te mai uita la ceas, nu te mai intreba ce ora e si incearca sa faci activitatile dupa ritmul tau interior. Trezeste-te cand ai chef, mananca atunci cand ti-e pofta, si fa orice activitate fara sa te intrebi cat de mult o sa dureze. O sa descoperi ca esti mai eficienta, si ca timpul devine chiar prietenos!

Efect: vei masura timpul in activitati, nu in minute. Vei avea o parere mai realista, eliberata de sabloane, despre cat de multe poti face intr-un timp scurt.

Ziua 14. Lasa-ti imaginatia sa zboare!

Imagineaza-ti ca tu esti o printesa si ca el e printul tau. Fii romantica! Si ce daca lumea de azi nu mai da doi bani pe romantism si il considera desuet? Si ce daca femeile vor sa fie la fel de puternice precum barbatii? Pentru o zi, aminteste-ti ca nu esti in competitie cu iubitul tau. Fii mai “moale”, priveste-l cu blandete, spune-i cuvinte dulci la ureche. Si, ca totul sa fie perfect, pune la cale o surpriza pentru el: pregateste-i o cina romantica, la lumina lumanarilor, cu muzica placuta. Daca te simti generoasa, fa-i si un masaj!

Efect: te vei bucura de momente minunate. Vei uita de planuri si viitor, si te vei rasfata in prezent, bucurandu-te de tot ce-ti poate oferi relatia ta.

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2006

Utilitatea exercitiilor:

- sa iti dai seama ca ai control pe viata ta, ca schimbarile depind de tine;

- sa intelegi ca o schimbare incepe cand vrei sa o faci, insa se face cu pasi mici; daca vrei sa sari peste pasi, direct la rezultate, apar esecuri si frustrari;

- sa te focalizezi pe ce poti schimba, pe proces, nu pe ce te nemultumeste;

- sa iti recapeti stima de sine: este o mare presiune din partea mediului, sunt in jur oameni carora le iese totul usor, si comparandu-te cu ei te poti simti inferior; poti incerca de mai multe ori un exercitiu, dandu-ti voie uneori sa esuezi, pe masura ce intelegi ca esecurile fac parte din procesul invatarii.

Sugestii:

• Stabileste-ti prioritatile! Daca nu ai timp pentru toate exercitiile, alege-le pe cele importante, si alcatuieste-ti o agenda personala.
• Hotaraste un moment din zi cand vrei sa le practici! E bine sa fie la aceeasi ora zilnic, astfel o sa-ti intre in reflex!
• Dupa cateva zile, observa schimbarile produse. Succesul intareste motivatia, si ziua urmatoare vei face exercitiile mai cu spor!
• Observa-ti gandurile in timpul exercitiilor. Daca sunt ganduri negative, adu argumente logice si neutralizeaza-le.
• Poarta-le cu tine in geanta. Simplul gand la ele te va face sa te comporti diferit si sa faci schimbarile dorite.
• Gandeste-te ce calitati ai, si foloseste-le ca sa obtii rezultate cat mai bune! O persoana cu entuziasm va proceda diferit fata de una cu rabdare, insa ambele vor obtine rezultate bune!

Ziua 1. Schimba-ti rutina!

Azi da-ti voie sa faci toate lucrurile altfel decat pana acum! Trezeste-te la alta ora decat de obicei. De exemplu, ti-ai putea pune ceasul sa sune la 07.11 in loc de clasica ora 07.00. Apoi, dupa trezire, schimba-ti ritualurile, mananca ceva diferit la micul dejun. Si alege o ruta diferita ca sa ajungi la munca. Foloseste alte formule de salut, schimba-ti parolele la mail, si id-ul folosit pe messenger. Cand facem lucrurile la fel, dezvoltam un automatism care nu ne mai da voie sa ne bucuram de placerile simple ale vietii. Cand facem ceva nou, suntem nevoiti sa fim atenti la ce facem, si prin urmare suntem mai prezenti in viata noastra!

Efect: vei iesi din parerea pe care ti-ai format-o despre tine vei avea posibilitatea sa descoperi calitati noi la tine, precum si lucruri placute pe care inainte le-ai ignorat. Te vei simti in fiecare zi motivata, in alerta, cu antenele intinse, ca atunci cand esti intr-un oras necunoscut, sau intr-un grup nou.

Ziua 2. Descreteste fruntea unui coleg!

In dimineata asta, cand iti privesti colegii cum intra in birou, incearca sa-ti imaginezi care dintre ei nu e tocmai in apele lui. Incearca sa te faci disponibila, fie ca sa-i oferi ocazia sa-ti povesteasca ce i s-a intamplat, fie ca sa-i oferi un zambet. O gluma ar fi binevenita, sau o melodie optimista. Sau, daca este un coleg mai putin vorbaret, si iti dai seama ca are nevoie de companie, incepe tu si povesteste-i ceva din viata ta. Treptat, o sa inceapa si el a vorbeasca. Si probabil vei auzi lucruri interesante. Tine minte, apele linistite sunt adanci!

Efect: vei avea posibilitatea sa iti faci prieteni noi. Ceilalti iti vor oferi mai multa caldura, iti vor face servicii cand ai nevoie, si astfel viata ta va deveni mai usoara. Vei lucra intr-o alta atmosfera, mai deschisa si mai optimista.

Ziua 3. Cere o favoare unei prietene, astfel incat sa nu te poata refuza!

Nu ne putem descurca totdeauna singure. Societatea incurajeaza puternic tendinta catre independenta, si catre autosuficienta. Astfel oamenii devin mai descurcareti, dar si mai egoisti. Se uita cat de placut e sa te poti baza pe un prieten la nevoie si sa stii ca nu esti niciodata singur. Azi gadeste-te ce favoare ti-ar placea sa primesti de la o prietena. Ia-ti atitudinea potrivita, un zambet pe buze, si cauta-ti cuvintele ca s-o rogi sa-ti faca acel serviciu!

Efect: vei afla ca oamenii din jurul tau tin la tine si te poti baza pe ei. Vei dobandi mai multa siguranta, stiind ca nu esti singura la nevoie.

Ziua 4. Cere-ti scuze pentru ceva ce ai gresit!

Intre prieteni, multe se iarta de la sine. Fiecare mai greseste din cand in cand, fiecare are “piticii” proprii. De multe ori ne varsam nervii pe cate un prieten drag, si apoi ne simtim jenati si suntem recunoscatori cand celalalt trece discret sub tacere incidentul. Insa acel incident lasa urme, si daca se aduna mai multe, relatia respectiva este in pericol. Asa ca azi fa un lucru bun pentru o prietena draga si pentru relatia voastra: cere-i iertare pentru ceva ce ai spus care a jignit-o sau pentru o promisiune pe care n- ai respectat-o. O sa te simti mai linistita, iar relatia respectiva o sa devina mai calda!

Efect: nu te vei panica de fiecare data cand faci ceva, la gandul ca s-ar putea sa gresesti. Vei intelege ca lumea nu sta cu ochii pe tine pandindu-ti greselile, ca oamenii nu se supara pentru ca ai gresit, ci pentru ca au impresia ca nu-ti pasa de nemultumirile pe care li le-ai provocat.

Ziua 5. Observa-ti gandurile negre si schimba-le cu unele mai roz!

Fii atenta ori de cate ori iti apar stari negative legate de relatia de cuplu. Observa-te cand faci din tantar armasar, si spune STOP! Fa un pas in spate si incearca sa afli ce s –a intamplat, de ce te-a ranit atat de mult privirea lui, sau faptul ca a rostit un cuvant altfel decat te-ai fi asteptat? Descopera ce iti trece automat prin minte la aceste comportamente ale lui. Iti aduc cumva aminte de relatia trecuta? Sau te gandesti ca sigur iti ascunde ceva, pentru ca tu crezi ca nu exista relatie perfecta?

Efect: vei deveni mai realista, vei vedea mai usor cum poti intoarce orice situatie in favoarea ta. Vei reusi sa nu mai creezi drame din lucruri minore. Nu vei mai rata padurea din cauza copacilor.

Ziua 6. Fa ceva neasteptat in cuplu!

Intr-o relatie fiecare isi asuma un rol mai activ sau mai pasiv si isi obisnuieste partenerul cu un astfel de rol. Pentru o zi, incearca sa adopti un rol opus. Daca de obicei astepti ca partenerul tau sa ia initiativa, stabileste tu programul pentru aceasta zi, apoi da-i telefon si comunica-i planurile. Daca dimpotriva, tu dai tonul in toate, azi convinge-l pe el sa hotarasca ce faceti impreuna si experimenteaza noul rol. Relatia voastra se va scutura de praf si va capata un aer de primavara!

Efect: te vei surpinde si pe tine, nu doar pe partener. Iti vei descoperi abilitati pe care nu stiai ca le ai! Vei incepe sa intelegi ce inseamna expresia „cerul este limita”. Ca o reactie in lant, si partenerul tau va urma exemplul tau, si vei avea parte de multe surprize placute, fara sa i le ceri!

Ziua 7. Joaca-te!

Poarta-te ca si cum ai fi din nou copil. Seriozitatea e buna, insa din cand in cand avem nevoie sa ne deconectam de planurile si ingrijorarile noastre. Azi incearca sa privesti lumea prin ochi de copil. Poti sa joci un joc care-ti placea in copilarie. Priveste-ti pozele din copilarie si aseaz-o pe cea preferata pe birou, ca s-o vezi mereu. Daca esti curajoasa, poti sa iei niste creioane colorate si sa faci un desen naiv! O sa-ti simti mintea reimprospatata si inima usoara! In cazul in care iti vine greu sa faci aceste lucruri, joaca-te cu un copil sau pur si simplu urmareste-i pe copiii care se joaca. Amintirile o sa vina singure!

Priveste la saptamana care a trecut si la toate schimbarile care s-au produs in viata ta! Parca nu-ti vine sa crezi ca le-ai putut face pe toate, intr-un timp atat de scurt. Inainte ti se parea ca o schimbare are nevoie de luni intregi. Incepi sa iti simti nevoia de face chiar mai multe schimbari. Acum abia astepti ziua de luni, pentru ca nu e doar inceputul unei saptamani de munca, ci si al unei saptamani de schimbari!

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2006

Incearca sa-ti amintesti cateva idei esentiale, inainte de a trage concluzii despre parintii lui: parintii fac parte din alta generatie si prin urmare este probabil sa aiba valori diferite; parintii sunt oameni, asadar sunt subiectivi, si vor tine de fiecare data partea copilului lor; parintii isi doresc sa aiba un cuvant de spus, si considera ca au mai multa experienta de viata si stiu mai bine ce e bine pentru cei tineri; parintii se simt jigniti daca sunt contrazisi, chiar si in privinta unor aspecte care nu ii privesc; parintii confunda adeseori respectul cu supunerea; parintii lui sunt la fel ca si parintii tai, doar ca parintii tai au invatat sa-ti tolereze iesirile si sa-ti iubeasca revoltele.

Nu astepta ca el sa ghiceasca ce iti doresti sau ce te deranjeaza. Abordeaza direct aspectele legate atat de familia lui, cat si de familia ta.

Parintii lui, oricat de diferiti ar fi de ceea ce iti doresti tu, nu au un cuvant direct de spus in relatia ta. Ei isi exercita influenta prin intermediul partenerului tau, si pericolul poate veni din faptul ca partenerul tau are valori diferite fata de tine in privinta relatiei voastre. Nu stie ce iti doresti tu, sau nu e de acord cu viziunea ta. In primul caz, este bine sa ii comunici direct cum vezi tu relatia voastra, ce nevoi ai, si ce asteptari ai de la el. In cel de-al doilea caz, este nevoie sa negociati viziunea asupra relatiei si fiecare sa faca unele compromisuri, pentru a ajunge la o viziune similara. Poate fi vorba de tipul petrecut cu parintii tai sau ai lui, de timpul ramas pentru socializare sau pentru activitatile casnice, de petecerea sarbatorilor, de implicarea parintilor in cresterea copiilor si chiar de conversatiile telefonice. Daca nu stie clar ce asteptari ai tu de la el in relatie, mai degraba va face pe placul parintilor sai, ca sa nu ii supere. Va simti ca face un lucru bun si ca este un copil recunoscator. Apoi, daca tu ii vei reprosa sacrificiile pe care le face pentru ai lui, se va simti tras in doua directii si va trage concluzia ca nu il intelegi si nu iti pasa de el. Asadar, stabileste de dinainte ce astepti de la el, ca sa nu fii nevoita sa ii reprosezi deciziile pe care le ia.

Sfat: Nu ii critica niciodata parintii! Poti sa ii spui ce te deranjeaza, sau sa ii povestesti o intamplare, insa evita sa faci judecati evaluative. Evita tonul ridicat, artagos sau dispretuitor. Fiecare persoana se identifica partial cu parintii sai, asa incat, oricat de justificata ar fi supararea ta, il vei jigni pe partnerul tau. Defectele parintilor sai sunt un subiect delicat, si nu e menirea ta sa ii deschizi ochii in privinta lor.

Mama lui este posesiva

Mitul soacrei nu este chiar departe de realitate. Desigur, ca majoritatea parintilor, ea doreste tot ce e mai bun pentru copilul ei iubit. Cand e vorba de un conflict intre tine si el sau cand i se pare ca baiatul ei sufera, va tinde sa dea vina pe tine. Chair daca rational intelege ca situatia este complexa si nu poate fi doar vina ta, emotiile ei sunt mai greu de convins.

Pericolul ca ea sa vada situatiile foarte distorsionat apare indeosebi cand relatia de cuplu cu sotul ei nu a fost una satisfacatoare. Astfel, ea si-a orientat atentia si grija specific feminine catre baiatul ei. S-a dedicat cresterii lui mai mult decat ar fi fost necesar. Poate a devenit o mama de sacrificiu, poate si-a dorit sa faca parte din viata lui asemenea unei prietene apropiate, sa ii stie toate secretele. Insa acest devotament pretinde de regula un devotament asemanator: ea va astepta ca baiatul ei ii ceara sfatul si sa tina cont de el, si in general sa ramana toata viata copilul ei. Ii va da o senzatie de vinovatie cand el va avea o viata personala fericita, separat de ea.

Exista mai multe tipuri de parinti

Unii parinti pun mai mult accentul pe familie si pe compromisuri nenumarate, de dragul pastrarii armoniei. Altii dimpotriva, tin ca propriii copii sa nu renunte, asa cum au facut-o ei, la viata personala, si ii sfatuiesc pe acestia sa nu se sacrifice si sa fie mai degraba egoisti. Iti va fi mai usor sa relationezi cu parinti care seamana cu ai tai. Totusi, daca parintii lui sunt diferiti, fa eforturi sa intelegi perspectiva lor.

Cel mai dificil caz este cand parintii lui nu te plac

Parintii lui, ca si orice alt om intalnit vreodata, isi vor forma o impresie despre tine. Impresiile sunt de regula irationale si subiective, datorate unor factori inconstienti diversi. Poate ei au un model de femeie preferat, si tu nu te incadrezi in el. Poate rostesti vreo replica pe care o judeca nepotrivit si nu o pot uita. Poate incalci anumite reguli sociale considerate importante. Daca ei vor simti emotii negative fata de tine, probabil nu vor recunoaste nici macar in sinea lor. Va interveni mecanismul rationalizarii, si vor gasi motive care sa le justifice antipatia fata de tine.

Daca vei sesiza semnale de respingere din partea lor, probabil vei face eforturi sa te faci placuta. Ca urmare, vei fi inclinata sa faci compromisuri, sa fii mai atenta decat de obicei, sa le zambesti mai mult si mai des decat iti sta in fire, sa le cumperi cadouri mai scumpe deat parintilor tai si sa le faci complimente mai zgomotoase. Este posibil ca aceasta atentie sporita sa aiba efecte nedorite, si sa trezeasca mai degraba suspiciuni, pentru ca pare nenaturala.

Sfat: Fii tu insati! Daca fac o remarca ce te deranjeaza, nu astepta sa ajungeti acasa ca sa i-o soptesti partenerului la ureche, cu repros si pe un ton de victima a sortii. Deschide discutia direct si spune ca te-a deranjat afirmatia lor. Partenerul tau va fi obligat sa inteleaga si punctul tau de vedere. In plus, daca tu ai o stima de sine buna si trasezi o limita dincolo de care nu se poate trece, vor invata si parintii lui, cu timpul, sa te respecte. Vei evita de asemnea sa aduni resentimente fata de partenerul tau. Stiind ca ai obiceiul de a fi directa, parintii sai vor sti ca esti sincera atunci cand le zambesti sau le faci o vizita. Vor invata si ce te deranjeaza si isi vor controla tendinta de a fi intruzivi.

Tendintele regresive

Nu iti judeca partenerul prea aspru pentru obiceiurile din relatia cu parintii lui pe care le dezaprobi. In preajma parintilor, vrem nu vrem, redevenim partial copii, cu mecanismele de cenzura specifice. Devenim mai rasfatati si mai neatenti. Sau devenim mai sobri si mai inhibati.

Probabil si tu ai transformarile tale, in prezenta parintilor tai, desi nu esti in intregime constienta de ele. Daca sunteti dispusi sa discutati deschis despre aceste influente si despre modul in care ele va afecteaza viata de cuplu, va fi usor sa diminuati efectele lor negative. Puteti chiar sa le abordati cu umor, si in loc sa va creeze neplaceri, va vor apropia.

Articol publicat in revista Unica, 2010

Mentor şi discipol

Cuvântul mentor este întâlnit pentru prima dată în literatura greacă, în Odiseea lui Homer. Mentor este numele unui bărbat care îi poartă de grijă fiului lui Telemah, cât timp Ulise, tatăl său, este plecat în razboiul troian. Există în poem o scenă în care însăşi Athena apare sub înfătişarea lui Mentor, pentru a-l sfătui pe Telemah cum să se poarte faţă de peţitorii mamei sale. Asocierea dintre Mentor şi zeiţa înţelepciunii dă semnificaţia actuală a cuvântului. Mentorul poate fi un prieten apropiat şi sfătuitor, model, profesor, ghid, cineva mai experimentat.

Cel care beneficia de un mentor era denumit “protejat”, cuvânt care are totuşi în prezent conotaţii negative. În engleză a fost inventat termenul de “mentee”. În româna nu există un termen consacrat, şi pe parcursul articolului vom utiliza termenul de discipol, întrucât scopul principal al celui care caută un mentor este de a prelua cât mai mult din învăţăturile acestuia.

Tipuri de mentoring

Putem vorbi de două tipuri de mentoring mai des întâlnite: formal si informal.

Mentoringul formal se întâlneşte fie în mediul universitar, unde studenţii pot beneficia de un mentor pe durata studiilor, sau în mediul organizaţional, unde angajaţii tineri caută un mentor experimentat, din cadrul organizaţiei lor sau dintr-o altă organizaţie, pentru a-i susţine în eforturile lor de dezvoltare profesională, de avansare în carieră sau de extindere a reţelei sociale.

Mentoringul practicat în organizaţii presupune un proces de transmitere a cunoştinţelor, mai mult sau mai putin structurat; comunicarea este relaxată, de obicei faţa în faţă. Deşi este de preferat un mentor cât mai experimentat, este recomandat totuşi ca diferenţa de vârstă dintre acesta şi discipol să nu depăşească 15 ani, pentru a se putea stabili o relaţie cordială. Unul din scopurile mentorului este să îl ajute pe discipolul său să devină mai încrezator şi mai curajos, şi în nici un caz să-l intimideze. Mentorii pot să ofere informaţii importante referitoare la domeniul lor de activitate: cerinţe de admitere pe o poziţie, oportunităţi de promovare şi creştere, sfaturi de prezentare la interviuri. Pot să împărtăşească, din experienţa lor, ce calităţi sunt absolut necesare şi trebuie dezvoltate pentru o anumită profesie, şi de asemenea care sunt riscurile şi sursele de frustrare posibilă în timp. Experienţa lor preţioasă îl ajută pe discipol să economisească timp pentru informare şi să evite anumite capcane tipice.

Pe lângă mentoringul formal, putem vorbi şi de existenţa unui mentoring informal, care se desfaşoară între colegi aflaţi pe acelaşi nivel ierarhic sau pe nivele diferite, fără însă să presupună o relaţie structurată şi constantă. Poate apărea sub forma schimbului de idei, al suţinerii în conceperea şi realizarea unui proiect, al comunicării de experienţă valoroasă.

Mentor şi coach – asemãnãri şi diferenţe

Spre deosebire de coaching, care este de obicei o profesie, presupune specializare formală şi include avantaje materiale, relaţia de mentoring este orientată doar în avantajul discipolului, iar mentorul nu urmăreşte nici un câştig financiar. Mentorul poate avea abilităţi de coach şi poate folosi tehnici din diverse domenii ca să îl ajute pe discipolul său să crească. El alege această formă de a-i ghida şi dezvolta pe ceilalţi aflaţi la început de drum pentru că acest lucru se află în acord cu valorile sale de a-şi împărtăşi experienţa şi de a participa la dezvoltarea celor din jur.

În oricare tip de relaţie de mentoring, un mentor bun îndeplineşte şi rolul de coach, ajutându-l pe discipolul său să îşi stabilească scopuri realiste şi în acelaşi timp provocatoare, să îşi dezvolte abilităţile necesare şi să persevereze cu entuziasm în direcţia lor. El oferă informaţii şi corectează atitudini, însă este şi sursă de inspiraţie; cunoaşte atuurile şi minusurile celui pe care îl ghidează şi ştie cum să le folosească în vederea creşterii motivaţiei şi încrederii. Poate oferi detalii nu numai despre “ce”, ci şi despre “cum” trebuie facut.

Relaţia între discipol şi mentor

Mentorul este un expert în domeniul tău de activitate, care doreşte să îţi crească încrederea în tine, provocându-te să dai tot ce ai mai bun în ocaziile importante. Te poate convinge să iei în calcul oportunităţi profesionale la care nu te-ai fi gandit de unul singur. Este important să te poţi relaxa şi să te simţi confortabil în prezenţa sa, fără însă să îl simţi ca fiind egalul tău. Dacă te simţi în largul tău, poţi să-i împărtăşeşti idei, gânduri şi proiecte în legătură cu care ai nevoie de feedback, de o ascultare răbdătoare şi receptiva, de critici constructive şi de ghidare. În acelaşi timp, e nevoie să îl admiri pe mentor pentru performanţele sale în domeniul tău de activitate, ca să ţii cont de părerile lui şi să conferi suficientă greutate afirmaţiilor lui. Dacă nu îi respecţi suficient autoritatea şi calităţile, îl vei transforma într-un prieten sau confident, sau cel mult într-o sursa de susţinere în planul reţelei sociale.

Totuşi, reţine că un mentor nu este un om perfect, nici măcar un specialist perfect. La fel ca orice om, are defectele sale de caracter, minusurile sale profesionale, erorile sale de judecată. Foloseşte-ţi propria raţiune să cântareşti spusele sale, atunci când ele trezesc în tine îndoieli. Nu te feri să-i adresezi întrebări de clarificare.

Dacă nu este dispus să răspundă şi are pretenţia să iei totul de bun, atunci nu este un adevarat mentor. Este mai degrabă preocupat să obţină admiraţia deplină a cuiva, fără să-i pese cu adevărat de impactul pe care îl are în viaţa ta. Ai nevoie de un mentor care să-ţi deschidă drumul către realizarea întregului tău potenţial.

Buell (2004) afirmă că există 4 modele de mentoring:

· modelul clonării, în care mentorul încearcă să creeze o copie fidelă a sa;

· modelul hrănitor, în care mentorul este o figură parentală, care creează un mediu protejat şi deschis în care discipolul învaţă, dar şi poate să ia iniţiativa şi să descopere singur;

· modelul de prietenie, în care relaţia se stabileşte pe nivel de egalitate, fără să existe o ierarhie;

· modelul profesional, în care se exclude pe cât posibil componenta personală sau socială şi focusul este pe relaţia profesională.

Definiția din DEX:

MENTOR: Conducător spiritual, povățuitor, îndrumător; preceptor, educator.

♦ Altoi dintr-o plantă bătrână grefat pe o plantă tânără pentru a-i transmite acesteia însușirile sale.

Articolul a fost publicat în revista Unica, 2010