NLP blog

Definitie: raspuns emotional de aparare care se instaleaza in cazul durerii si al altor stimuli amenintatori.

Varietati:

alerta, precautie – emotia fricii se combina cu ganduri legate de posibile neplaceri; intensitatea emotiei este redusa, insa prelungita in timp;

anxietate, ingrijorare – cand stimulii periculosi nu sunt prezenti, ci anticipati mental, insa sunt perceputi ca si cum s-ar intampla deja; probabilitatea ca situatiile imaginate sa apara in realitate este simtita ca fiind foarte mare;

panica – frica fata de situatii amenintatoare posibile, foarte intensa;

paranoia – frica de judecatile celorlalti; perceperea celorlalti ca fiind amenintatori;

Factori declansatori:

viitorul (personal – criza financiara, ratare, singuratate, batranete, boli, moarte; al unor grupuri mari de oameni – terorism, razboaie, al planetei – dezastre naturale, apocalipsa)

stimuli externi perceputi ca periculosi – animale salbatice, insecte, zborul cu avionul, lifturile, inaltimea.

respingerea sociala, vorbitul in public

Una dintre presupunerile nlp-ului este aceea ca in spatele unui comportament pe care nu reusim sa-l schimbam, al nehotararii, al conflictelor interioare, se afla parti ale personalitatii care actioneaza autonom si sunt diferite de atitudinea constienta. Aceste parti se formeaza pe baza experientelor de viata si a convingerilor dobandite intr-o anumita perioada a vietii, si raman la varsta respectiva.

Cea mai rea varianta este sa incercam sa distrugem aceste parti, sau sa ne arogam superioritatea asupra lor, ceea ce de obicei si facem. Din pacate, aceasta “lupta” nu poate fi castigata, deoarece forta acestor parti ale noastre nu dispare, ci se manifesta fie in obiceiuri mai puternice decat noi, in acte impulsive, in emotii de iritabilitate sau lipsa de chef, sau in comportamente si convingeri contradictorii. Suntem, cu alte cuvinte, departe de o viata armonioasa.

Jung, la inceputul secolului trecut, prin 1913, constientiza importanta intelegerii acestor parti din noi care sunt ale noastre fara a fi creatia noastra, fara a fi constientizate si intelese, insa influentandu-ne decisiv viata.

“Ceea ce importa in primul rand este diferentierea dintre constient si continuturile inconstientului. Continuturile trebuie izolate, si asta are loc cel mai usor personificandu-le si stabilind apoi, pornind dinspre constiinta, un contact cu ele. Numai asa li se poate extrage puterea, pe care altfel o exercita asupra constiintei. Intrucat continuturile inconstientului au un anumit grad de autonomie, aceasta tehnica nu ofera dificultati deosebite. Cu totul altceva este sa te familiarizezi cu faptul autonomiei continuturilor inconstiente. Si totusi, chiar in aceasta rezida posibilitatea de a te indeletnici cu inconstientul.”

Nlp-ul propune in primul rand acceptarea acestor parti, prin intelegerea intentiei lor pozitive. Pentru a intelege intentiile lor, si viziunea lor despre viata, le personificam si le dam cuvantul. Le ascultam si tinem cont de scopurile lor. Le educam si le ajutam sa-si atinga mai usor scopurile. Le imprumutam capacitatea de a gandi. Doar in acest fel putem, in cea mai buna varianta, sa le integram in felul nostru de a fi, si sa ne eliberam de conflicte interioare.

Jung, ca si cum ar fi inteles functionarea creierului descrisa de nlp, si in special importanta sistemelor de reprezentare, accentueaza necesitatea de a transforma emotiile – vagi, schimbatoare, greu de inteles – in imagini si sunete.

“Pe masura ce izbuteam sa traduc emotiile in imagini, adica sa gasesc acele imagini care se ascundeau in ele, se instaura linistea interioara. Daca m-as fi multumit cu emotiile si as fi lasat lucrurile asa, probabil ca as fi fost sfasiat de continututile inconstientului. Poate ca le-as fi putut disocia, scinda, dar atunci as fi cazut indiscutabil vinctima nevrozei si in cele din urma continuturile inconstientului tot m-ar fi distrus. Experimentul meu m-a invatat cat de salutar este din punct de veder terapeutic sa poti constientiza imaginile care zac indaratul emotiilor.”

Dupa ce continuturile sunt transformate in imagini, ele pot fi mai usor observate obiectiv. La fel, in tehnicile nlp de integrare a partilor interioare, ne situam de multe ori in pozitia observatorului, care poate privi totul fara a tine partea vreunei parti, fara a se lasa influentat de emotii.

“Asterneam pe hartie fantasmele care adesea mi se pareau a fi niste absurditati si impotriva carora resimteam rezistente puternice. Caci, atata timp cat nu le intelegi sensul, ele sunt un amestec diabolic de sublim si ridicol.”

Jung intelegea importanta de a lasa imaginile sa vina la suprafata constiintei, fara a le eticheta imediat ca absurde si fara a se teme ca va pierde controlul asupra lor. In mod asemanator, tehnicile nlp au succes in masura in care persoana poate lasa cu adevarat partile sale interioare sa se exprime, fara a interpreta negativ ceea ce spun acestea, fara a le considera din start ridicole. Daca persoana pastreaza in intregime controlul si isi ia rolul de purtator de cuvant al partilor interioare, procesul este din start blocat. Atitudinea constienta ar trebui sa fie una de deschidere, de acceptare a faptului ca suntem mai mult decat stim.

Pentru a citi mai multe lucruri interesante puteti merge pe un site cu foarte multe informatii despre Jung.

Vis (aka Bi-mong) este ultimul film al regizorului sud coreean Kim Ki-duk.

Filmul are doua personaje principale: un barbat – Jin si o femeie – Ran. Ceea ce el viseaza, ea nu poate sa nu faca. El nu are control pe continutul visului, ea nu are control pe propriile actiuni. Amandoi lupta pentru a redobandi controlul si a scapa de contrangeri.
In aparenta, Jin visatorul este cauza, iar Ran somnambula nu are nici o vina. Intr-un plan mai profund, fiecare este responsabil in legatura cu ceea ce i se intampla. Nu este vorba despre vreun accident al sortii sau despre vreo interventie capricioasa a zeilor. El viseaza pentru ca iubeste foarte mult o femeie care l-a parasit si nu vrea s-o uite; pentru ca nu o poate vedea in realitate, se multumeste s-o vada si s-o iubeasca in vis. Ea viseaza pentru ca uraste un barbat care a fost iubitul ei si pe care l-a parasit. Nu poate sa-l uite, pentru ca nu vrea sa-l ierte si il dispretuieste.
Pentru a redobandi controlul asupra vietii lor, ei incearca sa evite somnul. El lupta sa nu doarma si sa viseze, ea lupta sa nu doarma si sa actioneze necontrolat. Desigur, somnul este inevitabil. Este o lupta absurda, si ei ar trebui sa invete sa-si controleze propriile stari emotionale.

Mesajele cheie al filmului apar intr-o secventa in care cei doi, impreuna cu politistul care se ocupa de cazul lor, merg la un psihiatru care are si capacitati paranormale si care “stie” ce se intampla. “Voi doi sunteti la capatul aceluiasi spectru. Sunteti unul si acelasi.” Am putea asadar sa-i privim ca pe doua parti ale fiintei umane: el drept mintea care ia decizii, adeseori irationale si dictate de emoiile cele mai puternice, iar ea drept corpul care le executa, fara sa aiba vreun cuvant de spus. Viata este un “vis” al mintii.
Tot psihiatrul explica: “Visul e si amintire. E si frica de viitor.” Viata, prin urmare, este adesea o traire in trecut, sau o repetare a trecutului, sau este influentata profund de fricile pe care le purtam in noi legate de viitor. Doar eliberarea de aceste frici ne poate ajuta sa traim liber in prezent, si sa incetam sa traim ca niste somnambuli.

O alta idee pusa in scena de regizor este aceea ca actiunile dictate de iubire seamana cu cele dictate de ura. Ele sunt incontrolabile si cel ce le simte foarte intens devine prizonierul lor si nu mai poate sa-si ia propriile decizii. Cand “nu ne putem lua mintea” de la ceva – fie bun fie rau – putem considera ca nu avem libertate, ci suntem inchisi intr-un fel de a gandi sau simti.
Procesul de eliberare de actiunile automate si de recapatare a controlului este dureros si lent - o lupta cu propriile tendinte si obisnuinte. Regizorul prezinta metaforic acest proces prin incercarile celor doua personaje principale de a nu adormi. El se mutileaza fizic in incercarea de a-si controla actiunile. Mai tarziu, incercand alte solutii, barbatul (mintea) si femeia (corpul) coopereaza si se sustin in efortul lor, hotarand sa doarma pe rand. Apoi ei se leaga de maini cu catuse, pentru a nu mai uita legatura dintre ei. Puterea lor este insuficienta, si el devine tot mai distructiv in vis. Cu alte cuvinte, cand mintea devine foarte agresiva, ea distruge tot ce e in jur, si chiar propriul corp. Kim Ki-duk nu arata o cale prin care mintea ar putea gasi o cale afara din capcana auto-distrugerii. Poate nu o vede, poate vrea sa ne atraga atentia asupra procesului ireversibil in care suntem, majoritatea dintre noi, traind la intamplare, necontroland ura.

Visul are o scena care retine atentia. Poate este cea mai optimista scena din intreg filmul. Fostul iubit al lui Ran si fosta iubita al lui Jin traiesc o poveste de dragoste. Desi pare un detaliu prea aranjat al filmului, ideea din spate e simpla: orice poveste de iubire ascunde aceeasi capcana a geloziei, asa ca nu este prea important care sunt personajele. Iubirea este amestecata cu ura, si el este gelos si agresiv la orice gand si semn ca ea nu il iubeste doar pe el. Ea nu suporta agresivitatea si gelozia lui si incepe sa se indeparteze si sa rupa legaturile afective cu el. Scena, desfasurata in camp, este foarte dureroasa, si cei doi par prinsi in ea fara posibilitate de scapare. Ca o solutie, Lin si Ran sunt acum constiintle intelepte ale celor doi: el potoleste furia barbatului, ea alina durerea femeii. Regizorul arata astfel o posibilitate de depasire a situatiei: neidentificarea totala cu emotiile, observarea detasata, intelegerea.

www.thelastlecture.com

Cartea este redactarea unei conferinte (si un pic mai mult) tinute de un om care stie ca va muri peste cateva luni. Surprinzator este faptul ca este o carte despre viata, si doar indirect despre moarte.

Ideea in jurul careia Randy isi construieste discursul este cea a realizarii visurilor din copilarie. Cel mai frumos lucru pe care il spune este acela ca nu conteaza de fapt sa lupti constient pentru visurile tale. Poti chiar sa le uiti pe parcurs, furat de firul vietii. Cu siguranta insa, daca iti traiesti viata intr-un mod potrivit, visurile tale te ajung din urma si se realizeaza aproape de la sine.

“Nu-i vorba de cum sa-ti implinesti visurile din copilarie. E vorba de cum sa-ti traiesti viata. Daca-ti traiesti viata asa cum trebuie, destinul se ingrijeste de sine. Visurile te vor gasi.”

Un al doilea lucru frumos pe care il spune este legat de nerealizarea visurilor. Fiind oameni si existand multe sanse de a gresi, vom rata multe visuri. Acest aspect nu ar trebui sa ne faca sa devenim morocanosi, ci ar trebui sa ne ajute sa ne bucuram in egala masura de viata, ca si cum am fi invingatori.

“Experienta e ceea ce obtii, cand nu obtii ceea ce ti-ai dorit.

Este o fraza care merita luata in calcul de fiecare data cand intalnim un obstacol, si la fiecare dezamagire. Iti aminteste, de asemenea, ca esecul nu e doar acceptabil, ci deseori chiar esential.”

Este un discurs al unui om idealist, insa unul foarte pragmatic. Fiecare idee se leaga de o experienta de viata sau de un scop concret. Uneori am simtit ca discursul este mult prea pragmatic, si ca autorul trebuie sa fi avut si idei pur si simplu, idei despre viata si moarte si sensul lor. Cert este ca ele nu sunt prezente in conferinta/carte.

Mesajul conferintei/cartii este unul simplu si puternic: primim parinti si capacitati; primim oameni modele care ne intersecteaza drumurile in diverse momente ale vietii si de la care trebuie sa stim sa invatam; primim ziduri, si fiecare zid are rolul important de a ne testa dorinta de a avea un lucru, precum si capacitatea de a lupta pentru el; restul tine de noi: onestitatea, spiritul de echipa, aroganta, curajul. Si mai simplu spus, in viata primim tot ce ne trebuie, si ca provocare si ca ajutor, pentru a manifesta acele lucruri pe care le avem in interior.

“Ca om de stiinta, nu i-am inteles niciodata pe artistii si actorii pe care i-am cunoscut si carora le-am predat de-a lungul timpului. Vorbeau uneori despre lucruri care se aflau inauntrul lor si care trebuia neaparat exprimate. Mi se parea ca suna a prea multa ingaduinta fata de sine. Ar fi trebuit sa dau dovada de mai multa empatie. Ora petrecuta pe scena m-a invatat ceva. Aveam cu adevarat lucruri inauntrul meu caresi doreau cu disperare sa fie exprimate. N-am tinut prelegerea pentru ca asa mi-am dorit, am tinut-o pentru ca trebuia sa o tin.”

Randy a facut un efort foarte mare ca sa comunice cu restul oamenilor. In acest fel, nu a fost singur.

Cartea a fost tradusa in limba romana cu titlul “Ultima prelegere”, la Editura Curtea Veche.

Conferinta

Timpul nu exista.

Singurul lucru care exista este ceea ce se intampla in prezent: ce facem, ce simtim, ce gandim chiar in acest moment. Tot in momentul prezent avem amintiri despre ceea ce am facut/simtit/gandit in alte momente care s-au intamplat deja sau despre ceea ce vom face/simti/gandi in alte momente care inca nu s-au intamplat inca. Cu alte cuvinte, trecutul si viitorul sunt ganduri combinate cu emotii, pe care le avem in momentul prezent.

Spre exemplu: in copilarie, la varsta de patru ani, am suferit mult pentru ca mi-am pierdut papusa preferata. De unde stiu acest lucru? De unde stiu ca acest eveniment a existat cu adevarat si nu este o fantezie? Cu adevarat, nu putem sti daca acest lucru s-a intamplat cu adevarat decat daca exista o inregistrare video. Altfel, toate marturiile umane sunt subiective si pot fi rodul imaginatiei. In exemplul dat, am o reprezentare vizuala a evenimentului si emotia corespunzatoare de regret si suferinta, cu alte cuvinte am ganduri si emotii. Acesta este trecutul: o colectie de reprezentari vizual-auditive insotite de emotii si stari. Trecutul exista in mintea noastra si in nici o alta parte. Ne amintim adesea lucruri care nici nu au avut loc.

Erickson a descoperit ca poate sa schimbe in mod esential viata unui om daca ii modifica reprezentarile despre trecut. A introdus intre amintirile unei paciente imaginea unui barbat care aparea in viata ei in fiecare an, in luna februarie. Prin aceasta amintire, a declansat dezvoltarea increderii in oameni si a convingerii ca exista persoane care au un comportament constant. Nlp-ul, modeland modul de lucru al marelui hipnoterapeut, a creat mai multe tehnici de modificare a reprezentarilor despre trecut si a convingerilor formate pe baza unor evenimente trecute. (Changing personal history, Reimprinting)

Viitorul, asemenea trecutului, exista tot in mintea noastra, ca o suita de ganduri si emotii. Faptul ca exista in mintea noastra si nu in “realitate” nu inseamna ca viitorul este ceva neglijabil. Reprezentarile legate de viitor influenteaza decisiv orice decizie din prezent. Marea problema legata de viitor este convingerea ca viitorul repeta trecutul. Majoritatea oamenilor considera ca nu sunt sanse ca un lucru sa se intample in viitor, daca el nu s-a intamplat si in trecut. Cu alte cuvinte, daca in trecut am avut relatii proaste, si in viitor voi avea relatii proaste; daca in trecut am avut probleme, si in viitor voi avea probleme. Alte convingeri limitative legate de viitor sunt cele legate de imbatranire si moarte, motiv pentru care oamenii evita sa “priveasca” dincolo de o anumita varsta.

Nlp-ul a dezvoltat conceptul de Linie a timpului, care reprezinta colectia de reprezentari interne despre trecut, prezent si viitor. Linia timpului poate contine multe blocaje si deficiente, care reflecta fie neacceptarea evenimentelor din trecut, fie o atitudine nepotrivita fata de evenimentele din viitor. Prin modificari ale liniei timpului, persoana poate invata sa traiasca si sa reactioneze la prezent intr-un mod mai eficient si mai armonios. Poate sa recepteze cat mai clar informatiile din exterior, fara sa le distorsioneze si sa le filtreze negativ; poate sa isi fixeze scopuri realiste si sa isi aprecieze corect resursele pentru atingerea lor; poate sa se exprime liber si creativ, depasind asteptarile si presiunile sociale legate de ceea ce este potrivit la o anumita varsta.

Eu, Tu, El

Eu interactionez cu tine. Eu am o anumita perspectiva in relatia noastra, am scopuri, emotii, dorinte, limite, regrete, amintiri. In plus, am parerea mea deja formata despre tine, care influenteaza in egala masura ceea ce-ti spun, precum si modul in care percep ce-mi spui tu mie.

Pozitia de “eu” reprezinta ochelarii prin care eu te percep. Pot fi mai roz, daca sunt intr-o dispozitie insorita, sau mai gri, daca am avut o zi proasta. Pot fi incetosati, daca nu i-am adaptat de ceva vreme la schimbari, sau pot fi aproape opaci.

Pozitia de “eu” sunt experientele mele de viata, amintirile mele, convingerile mele, visele mele, tot ceea ce inseamna trecutul, prezentul si viitorul meu.

De cate ori n-ati auzit “Ei, daca as avea anii de atunci si mintea de acum….”. Cu alte cuvinte “Ce bine daca pozitia de “eu” de atunci ar fi fost la fel de dezvoltata ca cea de acum!”

Tu este o alta pozitie de “eu”. Emotii, scopuri, dorinte, amintiri, preferinte… doar ca ale altcuiva. “Tu” si “eu” pot fi mai asemanatori sau mai diferiti. Insa niciodata identici. Si, poate, niciodata complet diferiti.

Asemanarile ajuta interactiunea intre “eu” si “tu”. Diferentele fac ca interactiunea sa fie uneori interesanta, uneori dificila. Problemele se accentueaza ori de cate ori “eu” sau “tu” tin sa creada ca propria perspectiva este cea reala sau adevarata.

El este orice altcineva, mai mult sau mai putin implicat in relatia lui “eu” cu “tu”, cu propria lui subiectivitate. De obicei este mai apropiat de unul dintre cei doi protagonisti ai relatiei, si proiecteaza asupra lor propriile emotii, dorinte, sperante, temeri. Am putea spune ca de fapt “tu” si “el” sunt Celalalt fata de propria persoana.

Mai exista si o a alta pozitie: o pozitie detasata, neimplicata in interactiunea “eu” – “tu”, denumita si pozitia Observatorului. Un fel de personaj Data din Star Trek, sau ceea ce numesc budistii “martor”.

Daca vreti sa experimentati cu adevarat pozitia unui observator neutru si detasat, urmariti un film, cu atentie, de 3-4 ori, pana cand se instaleaza un fel de plictiseala, insotita de absenta oricarei emotii fata de evenimente, precum si a oricarei simpatii sau antipatii fata de vreunul dintre personaje.

Daca puteti crea aceasta experienta fata de filmul propriei vieti, daca puteti sa priviti dinafara ceea ce vi s-a intamplat fara a simti nici o tresarire, atunci puteti accesa resursele extraordinare ale pozitiei Observatorului.

Nlp-ul foloseste metode specifice pentru accesarea si clarificarea pozitiilor perceptuale (Rapport, Calibrare, Alinierea pozitiilor perceptuale). Astfel, interactiunile cu ceilalti pot fi traite mai constient si obiectiv, iar propriile decizii pot fi mai “realiste”.

Tom Best va tine in Ungaria cursul Energy Balanced Coaching, in care tehnicile nlp-ului sunt combinate cu tehnici samanice, cu scopul de a ne putea trai viata mai deplin si de a ne dezvolta capacitatile de deblocare, amplificare si utilizare a energiei interne si externe. Cursul este destinat celor care au un background in nlp, precum si cei care sunt traineri sau consultanti.

Viata noastra depinde de energie in variatele ei forme. De la corpul fizic pana la cele mai inalte aspiratii ale spiritului, modul in care folosim energia determina calitatea vietii noastre. Energy Balanced Coaching presupune explorarea felului in care cream si manifestam energia corpului, mintii si spiritului nostru. Uneori, fluxul nostru energetic este blocat si experimentam durere, suferinta emotionala sau mentala. Prin tehnicile din curs, invatam cum sa ne folosim pe deplin forta de viata astfel incat sa curga liber clipa de clipa, fara efort.

In timpul cursului vom explora:

• Cum sa schimbam emotiile si comportamentele negative folosind energie pura.
• Diferenta dintre energia egoului si cea a spiritului.
• Cum sa tranformam energia distructiva in energie constructiva.
• Cum putem acumula, salva si directiona energia.
• Cum folosim energia pentru a crea experienta timpului.

Ne vom dezvolta abilitatile:

• De a ne conecta energetic cu ceilalti.
• De a “digera” energia negativa.
• De a folosi iubirea ca energie vindecatoare.
• De a “vedea” energia.

Ne vom spori urmatoarele capacitati:

• Perceptia multisenzoriala – dincolo de perceptia celor cinci simturi.
• Perceptia conectarii universale si a participarii noastre in “reteaua” vietii.
• Intuitia ca ghid interior de incredere pentru lumea exterioara.

Tehnicile sunt o combinatie de invataturi preluate de la samanii din America de Nord, din Hawaii si din Anzi. Cu ajutorul lor, vom explora legatura dintre starile de constiinta si Yachai – puterea mintii, Munay – puterea emotiilor si Yankay – puterea corpului. Vom invata cum sa percepem energia, cum sa recunoastem unde este blocata si cum sa “curatam” filamentele luminoase ale corpului energetic, atat al nostru cat si al celorlalti.

Tehnicile cursului Energy Balanced Coaching antreneaza modificari in maniera in care percepem realitatea. Dificultatile din viata noastra pot veni din faptul ca suntem disociati de noi insine, din conflicte interioare, din sentimentul ca suntem separati/deconectati de alti oameni sau de umanitate in general.

Cursul va include experienta numita Night Walking, o strategie perceptiva creata pentru a spori intuitia, creativitatea, si o intelegere mai profunda a noastra si a relatiilor noastre cu lumea din jur. Lumea este privita noaptea, cu ajutorul vederii periferice, oprind dialogul intern, si astfel trecand dincolo de bariera celor cinci simturi.

Inscrieri pana pe 10 noiembrie 2008!

Irvin D. Yalom. Un psihiatru si psihoterapeut cu o cariera bine construita, la Stanford. Zece studii de caz. O sinceritate curajoasa, acel tip de sinceritate care il face sa para pe alocuri slab, nepregatit, arogant. Acel tip de sinceritate care il face sa para foarte uman.

“Ar fi bine sa astept ca un pacient, care m-a rugat sa fiu pastratorul scrisorilor sale de dragoste, sa rezolve aceasta problema, de vreme ce eu, in propria mea viata, am evitat-o? Este posibil sa-l ajut sa mearga mai departe decat am facut-o eu?”

Mi-a fost greu sa las cartea din mana. Avand in vedere ca am in biblioteca mai multe carti cu fragmente de terapie care isi asteapta randul de ceva ani, nu e putin lucru.

Cartea este o combinatie interesanta. Este alcatuita din relatari ale unor dialoguri din sesiunile terapeutice; din maniera in care terapeutul gandeste si abordeaza un caz, din razgandirile, succesele sau esecurile sale; din dezvaluirea gandurilor si emotiilor personale fata de persoana aflata in terapie; din fragmente din viata personala a autorului, aduse la suprafata de cazul respectiv (iubiri din trecut); din reflectii pe seama terapiei sau a vietii in general.

Autorul are o viziune foarte speciala asupra “problemelor” pacientilor sai, pe care le considera la radacina lor probleme existentiale.

“Consider ca patru aspecte sunt relevante pentru psihoterapie: inevitabilitatea mortii noastre si a celor pe care-i iubim; libertatea de a ne construi viata dupa propria vointa; siguratatea noastra profunda; si, in cele din urma, absenta unui sens evident al vietii.”

Acestea fac parte din viata noastra a tuturor, indiferent de pozitia in care ne aflam, de pacientilor sau de terapeuti, de bolnavi sau de normali.

“Desi aceste povestiri psihoterapeutice abunda in cuvintele pacient si terapeut, nu va lasati inselati de asemenea termeni: sunt istoriile fiecarui barbat, fiecarei femei.”

De asemenea, are o viziune foarte speciala asupra relatiei dintre terapeut si pacient. Terapeutul este coborat de undeva de sus de unde l-au urcat multe scoli de psihoterapie. El are emotii, simpatii si antipatii, frici, nesigurante, dorinte si frustrari personale. Este un om, in egala masura cu pacientii sai, nici mai bun, nici mai rau.

“Capacitatea de a tolera incertitudinea este o conditie necesara pentru a face aceasta profesie. Desi publicul poate crede ca terapeutii ii ghideaza pe pacienti intr-o maniera sistematica si sigura prin etape previzibile ale terapiei, catre un scop binecunoscut, acest lucru este rareori valabil. Dimpotriva, aceste povestiri sunt marturia ca un terapeut adeseori ezita, improvizeaza, cauta o directie. Tentatia puternica de a dobandi certitudinea prin intermediul aderarii la o anumita scoala ideologica sau la un sistem terapeutic strict este inselatoare: o astfel de convingere poate bloca intalnirea incerta si spontana necesara pentru o terapie eficienta.”

Cartea sta sub indemnul autorului catre o viata mai constienta. Toate studiile de caz prezentate incearca sa arunce putina lumina asupra modului in care se desfasoara viata. Citindu-le si recitindu-le, putem descoperi asemanari cu eroii lor si putem sa reflectam pe marginea propriului nostru destin, in speranta ca il putem influenta in bine.

“O viata necercetata nu merita traita.”

Cartea a fost tradusa in romana si publicata de Editura Trei, cu titlul Calaul dragostei.

Desigur, in afara de o moda, de arta si stiinta excelentei umane, de modelling… si de tot ce gasesti pe site-uri si nu explica nimic? O sa abordez subiectul mai pragmatic, punand accentul pe utilitatea nlp-ului.

1. In primul rand, nlp-ul este un instrument de (auto)cunoastere si schimbare.

2. Nlp-ul te ajuta sa constientizezi “harta” (suma reprezentarilor interne) pe care o folosesti ca sa te orientezi in lume. In plus, are o serie de sugestii pentru o harta mai “apropiata” de realitate, mai flexibila si mai eficienta pentru scopurile stabilite – presupunerile nlp-ului.

Una dintre presupuneri este aceea ca “in spatele fiecarui comportament se afla o intentie pozitiva”. Daca esti ne multumit de ceva ce ai facut, sau de un obicei de care nu reusesti sa scapi, sau esti suparat pe ceva ce face/gandeste altcineva, primul pas este sa accepti ca toate aceste situatii au reprezentat cea mai buna alegere la momentul respectiv. Renunti prin urmare sa mai lupti cu ele si sa abordezi schimbarea ca un conflict cu trecutul. Accepti ceea ce ai facut tu sau ceea ce a facut celalalt, si apoi treci la alte posibilitati, mai potrivite pentru prezent.

3. Nlp-ul te ajuta sa-ti modifici “harta” interioara, element cu element sau pe bucati mai mari. Pentru acest scop, cei care au initiat si apoi cei care au dezvoltat nlp-ul au creat o mare varietate de tehnici. In mare, exista tehnici pentru modificarea comportamentului, tehnici pentru modificarea si dezvoltarea capacitatilor, tehnici pentru modificarea credintelor si tehnici pentru modificarea identitatii.

Nlp-ul pare magic pentru ca este foarte simplu si rapid. Magia provine din faptul ca a reusit sa descopere si sa formuleze rational cateva legi esentiale de functionare psihica. Aceasta magie functioneaza diferit pentru diferiti oameni. O tehnica poate revolutiona viata cuiva, fara a produce vreo schimbare semnificativa pentru o alta persoana. Ceea ce conteaza este profunzimea nivelului pe care persoana are nevoie sa faca o schimbare.

4. Nlp-ul te face sa ai o relatie mai constienta cu exteriorul, prin intelegerea mecanismelor de distorsiune, omisiune si generalizare care intervin in comunicarea cu exteriorul, atat atunci cand preluam informatii, cat si atunci cand transmitem informatii.

Foarte devreme intr-un curs de practitioner inveti sa te uiti in jur, sa-i privesti pe ceilalti, sa-i asculti, mai precis inveti sa fii atent la reprezentarile vizuale si auditive pe care le ai despre realitatea externa. Aceste reprezentari devin mai conectate la lumea externa, mai flexibile, mai deschise la informatii care sa le modifice.

5. Nlp-ul te face sa ai relatii mai bune cu ceilalti din jur. Nu inseamna automat ca devii un om mai bun, ci in primul rand relationezi cu ceilalti in functie de scopurile tale. Daca ai ceva de transmis, reusesti sa te faci inteles mai usor, vorbind pe “limba” (verbala sau nonverbala) a celorlalti; ascultandu-i fara distorsiuni majore; traducand ceea ce spun ei in ceea ce intentioneaza sa spuna. Daca ceea ce-ti transmit ei este neclar sau confuz, stii cum sa pui intrebari, ce sa urmaresti si ce sa comunici pentru a afla mesaje clare. Eviti sa te pierzi in detaliile comunicarii si ramai focalizat pe scopurile principale ale relatiei cu ceilalti.

Fericirea ca traire totala in prezent. Fericirea este momentul in care nu iti doresti nimic altceva decat ceea ce ai in acel moment. Gandul nu iti fuge in nici o alta directie. Sa zicem ca iti e foarte foame si iti doresti foarte mult o portie de vinete cu rosii, care stii ca te asteapta in frigider. In momentul in care le mananci esti atat de prins de aceasta experienta incat tot ce exista in Universul tau sunt vinetele cu rosii atingandu-ti papilele gustative, senzatiile de inghitire si de potolire a foamei. Dupa ce ai mancat o vreme si senzatiile si-au diminuat intensitatea, te uiti si in jur. Mai apare o carte, ideea ca trebuie sa dai un telefon, senzatia de oboseala sau de dor dupa cineva. Momentul de fericire a trecut deja.

Precum foamea, si alte nevoi – mai complexe – pot crea senzatia de fericire atunci cand sunt implinite. Imagineaza-ti ca ti se face foarte dor de imbratisarea iubitului/iubitei tale, mai ales ca e plecat/a din oras de o saptamana. Te gandesti insistent la el/ea, iti lipseste pana la suferinta, ai fantezii in care te inseala sau pur si simplu suferi imaginandu-ti ca el/ea nu tanjeste dupa tine la fel de mult. Iata ca vine mult asteptatul moment in care cel dorit se intoarce si aveti parte de o seara de neuitat. Fericirea e acolo! Apoi aveti parte de doua seri. De trei. Si fara sa-ti dai seama, vine un alt moment, in care uiti ca e langa tine, cufundata in lectura unei carti sau in ganduri diverse. Nu te mai face fericita simpla lui/ei prezenta. Daca pleaca din nou o vreme, totul o sa se repete: lipsa, suferinta, bucuria revederii, fericirea temporara.

In ambele situatii, fericirea e perceputa datorita contrastului dintre cele doua stari succesive: acum mi-e foame, pe urma mananc; acum mi-e dor, pe urma esti aproape. Cand acest contrast nu mai apare, nu mai simtim nici fericirea.

Prelungirea senzatiei de fericire. Daca vrei sa faci ca fericirea sa dureze mai mult, pastreaza in minte o imagine completa a succesiunii starilor tale: starea in care ai nevoie de ceva, si simti lipsa acelui ceva; starea din momentul in care nevoia ta este satisfacuta, si te bucuri de acel ceva; starea in care nevoia ta este satisfacuta pe o perioada mai indelungata, si te obisnuiesti cu acel ceva. Intelegand cum se naste senzatia de fericire si cum dispare, intelegi ca nu e nimic in neregula cu stimulul extern al fericirii, ca nu el devine mai neatragator in timp, ci tu te obisnuiesti pur si simplu cu el. Aceasta ne duce la ideea de consum moderat ca o conditie a pastrarii fericirii. Usoara nesatisfacere a unei nevoi te face sa apreciezi mai mult satisfacerea ei. Daca mananci zilnic si pana la saturatie o mancare favorita, curand iti vei pierde interesul pentru ea. Daca profiti de prezenta cuiva iubit atat de mult cat simti nevoia, curand entuziasmul o sa se epuizeze. Frugalitatea, in orice domeniu, face ca relatia cu un obiect sau o persoana sa ramana atragatoare pentru mai mult timp.