Relatiile reinnodate – complacere sau provocare?

Cu siguranta sunt la moda. Multi oameni, in prezent, trec prin etape in care cred ca nu mai au nimic de impartit sau ca s-au saturat de toanele si pretentiile partenerului/partenerei, pentru ca la scurta vreme – zile sau chiar ore – sa simta ca nu pot trai fara celalalt si ca vor inapoi viata lor de cuplu.

Au luat-o oamenii razna cu totii? Sufera toata lumea de lasitate sau confuzie? Suntem cu totii nehotarati si azi vrem ceva, maine altceva? Visam cai verzi pe pereti acolo unde de fapt e fuga de plictiseala sau efort? Ne e dor de adolescenta cu visele ei inocente sau pasionale si cu lipsa de griji si de traume? Este posibil sa fie un fenomen psihologic care de fapt sa aiba un sens bun si sa echivaleze cu un proces de maturizare colectiva?

Psihologii specializati pe terapii de cuplu, cu experiente bogate in lucrul cu diversele tipuri de relatii formate in ultimele decenii, ar zice ca este un proces extrem de interesant. Sunt puse sub semnul intrebarii toate regulile traditionale legate de relatii, roluri masculine si feminine, roluri parentale, responsabilitati, emotii, intimitate si spatiu personal.

Ei afirma ca sunt absolute necesare cateva transformari psihologice pentru ca un barbat si o femeie sa aiba sansa unei relatii armonioase in doi. In ultimele decenii, femeia a tins sa se identifice cu atributele masculine, dezvoltandu-si tot mai mult forta sociala, ambitia, capacitatile mentale si curajul. Aceste capacitati insa s-au dezvoltat in detrimentul laturii sale femninine, care a ramas ignorata, ascunzand nevoi afective foarte puternice, dar si multa suferinta si agresivitate. Femeile proiecteaza aceste sentimente respinse in relatiile cu partenerii. Ele se indragostesc doar de parteneri "nepotriviti" care le tradeaza, neglijeaza sau abandoneaza pentru ca psihologia lor interna este "nepotrivita". Emotiile trebuie aduse la suprafata cu grija si prelucrate, intr-un mediu suportiv de specialitate, sau in relatii interpersonale foarte calde si tolerante.

Barbatii, la randul lor, se identifica mai degraba cu atributele feminine ale grijii si nevoii de armonie si de compasiune – care conduc la dificultatea de a tolera suferinta celor dragi. Desi sunt buni si iubitori, psihicul lor masculin este mai degraba neevoluat, traditional, si se manifesta prin multiple constrangeri si sentimente de vinovatie intense ori de cate ori cei din jur ii resping sau le reproseaza ceva. Psihicul masculin nu poate intelege clar distinctia dintre suferinta reala pe care o provoaca ei celor din jur, si suferinta care li se arunca pe umeri nejustificat si nedrept. Lipsiti de curaj si autoritate, ajung sa nu mai stie ce decizii sunt cele potrivite, si sa oscileze nehotarati si confuzi intre diverse toane si idei fixe ale celor din jur.

Din aceasta combinatie de psihologie masculina si feminina rezulta tipul de relatie de cuplu contemporana. Femeia ia decizii in aparenta rationale, insa bazate pe emotiile ei reprimate de furie si minus afectiv, iar barbatii se lasa condusi de partenerele lor in plan extern, in timp ce in interior incep sa se simta lipsiti de masculinitate si sa aiba izbucniri episodice agresive. Cand cei doi devin un pic mai echilibrati, relatia incepe sa dea primele semne de zdruncinare. Femeia devine in mod vizibil dominatoare si rautacioasa, si din ce in ce mai rece. Prietenelor sau familiei le poate arata totusi latura ei emotionala, astel incat toata lumea din jur o compatimeste si o considera neinteleasa. Barbatul isi gaseste posibilitati de manifestare a fortei masculine in afara cuplului, in relatii sexuale sau romantice pentru care se simte foarte vinovat.

Totusi, aceste procese care in aparenta ascund lipsa de iubire pot reaprinde focul pasiunii in relatia de cuplu. Femeia a devenit mai feminina, barbatul mai masculin, si acum cei doi au mai multa forta si intelepciune sa reinceapa relatia de unde o lasasera cand au aparut problemele. Aceasta prima reinnodare a relatiei este una benefica si cei doi parteneri pot trece efectiv printr-o etapa de re-indragostire. Ei sunt doi oameni care s-au redescoperit pe sine si acum se pot descoperi si reciproc.

Putine cupluri, totusi, dupa aceasta prima zdruncinare, s-au maturizat suficient cat vechile obiceiuri si tendinta spre comoditate sa nu preia din nou controlul. Dupa cateva saptamani sau luni de dragoste autentica, cuplul recade in apatie, frustrari, incercari de dominare, tentative de tradare.

Provocarile acum sunt mai mari, pentru ca distanta psihologica s-a accentuat. Emotiile femeii sunt mai aproape de suprafata, insa ea face greseala sa-l considere pe partenerul ei responsabil pentru tot echilbrul sau emotional. De multe ori, ajunsa in aceasta etapa, femeia se simte foarte umilita, si isi blocheaza complet zona emotionala. Nu va mai darui nimic in relatie. Eventual, daca apare un alt partener din afara, care pare sa o aprecieze si sa o admire, ea se va redeschide emotional in noua relatie. Atat timp insa cat considera ca toate emotiile ei neplacute depind de partener, va continua sa intalneasca parteneri nepotriviti. Intrebarea corecta pe care trebuie sa o aiba in minte, atunci cand se simte jignita, este: "Eu ii daruiesc ceea ce el are nevoie? Eu il sprijin? Eu il admir? Eu ii ofer lui ceea ce ii cer?" Aceste intrebari ajuta femeia sa faca schimbarilepsihice necesare si sa iasa de sub identificarea cu masculinitatea ei. Ea va redeveni mai feminina si va reinvata sa daruiasca, nu doar sa pretinda.

Barbatul, in aceasta etapa, isi pierde aproape total atractia sexuala fata de partenera sa. Poate renunta complet la sexualitatea sa, devenind un barbat lipsit de forta masculina, supus si cuminte, care se va teme tot restul vietii de "gura" sotiei. Uneor, el va ramane masculin in activitatea intelectuala legata de munca sa, in iesirile "cu baietii", sau in zona sporturilor practicate, eventual cat mai extreme. Ar putea de asemenea sa fie atras intens de o alta femeie, care sa-l ajute sa-si redescopere calitatile masculine, forta, curajul, si claritatea mentala. Aceasta partenera trebuie sa fie lipsita de trauma emotionale, pentru a-i da voie barbatului sa se redescopere si sa isi afirme personalitatea fara sa se simta vinovat si fara sa se teama la fiecare pas ca raneste pe cineva. Fara experimentare, nimeni nu poate face alegeri pe care sa si le asume cu adevarat. Un barbat are nevoie sa invete cum sa selecteze o partenera datorita vointei sale, nu datorita confortului sau nesigurantei.

Relatiile de cuplu, in aceste etape ale maturizarii, imbraca nenumarate forme. Nimic nu este previzibil pana cand ambii parteneri isi construiesc un echilibru mental si emotional propriu. Ei pot parcurge acest traseu impreuna, daca fiecare este dispus sa isi priveasca in fata zonele de psihic nedezvoltate si sa le prelucreze. Ei au nevoie, pentru inceput, de un consilier de cuplu foarte bun. Cand incep sa inteleaga mai clar procesul, pot sa-l sustina singuri, cu multa iubire, toleranta, compasiune, perseverenta. Drumul nu e usor. Daca sunt atenti, ei vor sesiza cand stau impreuna pentru ca s-au resemnat sau se amagesc ("pentru copil", "nu pot gasi ceva mai bun", "nu exista ceva mai bun, toata lumea stie", "nu merit mai mult, sunt norocos ca am ceea ce am"), fie pentru ca inca nu s-au dat batuti, pot vedea toate trasaturile frumoase ale partenerului/partenerei si inca viseaza la posibilitatea unei relatii autentice si spontane intre ei.

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2010.